Lumea este cuprinsă de pandemia Covid-19. Lanțul global de furnizori se confruntă cu un nivel de perturbare care nu a mai fost întâlnit până acum. Unii producători au încetat complet producția, alții au înregistrat o reducere considerabilă a cererii, iar alții au înregistrat o creștere uriașă. Fiecare producător este afectat de această criză într-un fel și, pentru mulți, aceasta reprezintă o amenințare existențială. (John ROBINSON, Consilier strategic pentru clienți Digital Supply Chain SAP)
Înainte de criză, Industria 4.0 era o temă de mare interes pentru mulţi producători. Era un subiect interesant, cu beneficii potenţiale uriașe și a fost văzut în mare ca un lucru „pozitiv” și de viitor.
Astăzi, mulţi dintre noi suntem concentraţi pe aici și acum. Sănătatea noastră și cea a familiei, prietenilor și colegilor noștri; capacitatea de a accesa produsele alimentare și consumabilele de care avem nevoie; securitatea job-ului; impactul financiar asupra angajatorilor, clienţilor și partenerilor noștri. Dincolo de asta, trebuie să luăm în considerare și impactul economic pe scară largă și perioada de timp, necunoscută, care este necesară pentru ca lucrurile să revină la un anumit nivel de normalitate.
În acest moment pare insensibil și inadecvat să discutăm despre Industria 4.0 în modul în care s-a discutat până acum. Înainte de criză, liderii Industriei 4.0 s-au concentrat pe avantajul competitiv, reducerea costurilor, productivitate, durabilitate și inovaţie. Obiectivul era de a face ca afacerile să funcţioneze mai bine.
În prezent, accentul pentru mulţi producători este supravieţuirea, în primul rând, și, dincolo de aceasta, limitarea daunelor.
Impactul financiar imediat asupra producătorilor a creat deja o reducere uriașă a cheltuielilor și investiţiilor considerate neesenţiale. Multe soluţii oferite de Industria 4.0 care sunt luate în calcul în prezent sau sunt în desfășurare se încadrează în categoria activităţilor neesenţiale.
Acest lucru ridică câteva întrebări provocatoare, dar pertinente:
- Este Industria 4.0 un subiect la care ar trebui să se gândească producătorii?
- Mai este relevantă Industria 4.0?
- Dacă este relevantă, de ce și ce rol trebuie să joace pentru a merge mai departe?
Răspunsul scurt este da, cred că Industria 4.0 nu este la fel de relevantă ca până acum, ci este de fapt mult mai relevantă ca înainte. Iată de ce:
Priorităţile pentru majoritatea producătorilor de astăzi se încadrează în trei faze distincte: Faza 1 - Supravieţuirea; Faza 2 - Recuperare; Faza 3 - Afaceri obișnuite în noua paradigmă post-criză.
Scopul tuturor producătorilor va fi să ajungă în faza 3 cât mai curând posibil și cu cel mai mic cost. În definirea modelului de operare pentru faza a 3-a, ei vor avea în vedere lecţiile învăţate din criză și vor încerca să construiască o afacere mai rezistentă și mai agilă.
Își vor pune câteva întrebări fundamentale, cum ar fi: Unde au fost punctele slabe? Unde au luat decizii costisitoare și de ce? Ce ar fi ajutat?
Consider că principala constatare va fi aceea că sistemele și procesele existente nu sunt în concordanţă cu scopurile.
Este prea devreme să spunem sigur, dar din evenimentele care se desfășoară în faţa noastră pare clar că unul dintre punctele slabe majore este lipsa vizibilităţii în timp real asupra întreprinderii. Vizibilitatea este esenţială pentru a sprijini deciziile critice. Exemplele includ:
- Care este cererea pentru produse și unde le putem fabrica?
- Care sunt nivelurile noastre actuale de materii prime, WIP și stocuri de produse finite?
- Care este capacitatea noastră de producţie, atât în ceea ce privește resursele umane, cât și disponibilitatea activelor?
- Care este inventarul nostru de piese de schimb și unde sunt?
- Cum funcţionează reţeaua noastră de distribuţie a mărfurilor finite?
Majoritatea arhitecturilor sistemelor sunt compuse în prezent dintr-un mix eterogen de aplicaţii și baze de date. Această arhitectură are ca rezultat latenţa informaţiilor și lipsa unei vizualizări în timp real a stării afacerii. De îndată ce această arhitectură a fost testată dincolo de condiţiile sale normale de operare, a eșuat și din acest motiv nu este potrivită pentru scopul pe care îl are.
Cred că o altă lecţie cheie va fi determinată de dependeţa producătorilor de capitalul uman și de impactul distanţării sociale. Dacă mergem cu un nivel sub lanţul de furnizori, descoperim că producţia, în special, va fi scoasă în evidenţă ca o mare zonă în care se pot face îmbunătăţiri.
În timpul crizei, planurile de producţie vor fi schimbate cu o frecvenţă mult mai mare ca urmare a schimbării cererii și disponibilităţii materiilor prime, personalului cheie și activelor. Producţia are un volum și o frecvenţă de „tranzacţie” mult mai mari decât lanţul de aprovizionare. Producţia este în timp real, nu aproape de timp real.
Faza de recuperare este încă la o distanţă imprevizibilă. Când producătorii vor începe să treacă spre faza de recuperare, ei vor pune în continuare aceleași întrebări pe care le pun în timpul crizei. În cele din urmă, vom atinge noua normalitate, iar producătorii vor fi dornici să se asigure că acest lucru nu se va mai repeta.
Rolul Industriei 4.0 în viitor
De azi înainte, Industria 4.0 are un rol diferit. Trebuie să:
- ajute companiile să supravieţuiască
- scurteze faza de recuperare și să ajute întreprinderile să revină la operaţiunile normale cât mai curând posibil
- ofere platforma pentru dezvoltarea unor afaceri noi, mai rezistente pe termen mediu-lung.
Industria 4.0 poate realiza acest lucru, deoarece multe dintre lucrurile pe care le oferă ar fi putut reduce mult impactul acestei crize asupra tuturor. Câteva exemple sunt:
- Vizibilitate în timp real în disponibilitatea materiilor prime, a produselor finite, a WIP, a persoanelor și a bunurilor
- Utilizarea inteligenţei artificiale și Machine learning pentru a reevalua și re-planifica activităţile în mod constant
- Automatizarea proceselor (RPA) pentru a sprijini activităţi fără valoare care necesită forţă de muncă
- Utilizarea tehnologiei mobile și a realităţii augmentate / virtuale pentru a permite angajaţilor să îndeplinească sarcini pentru care nu au fost instruiţi
- Aceleași tehnologii, împreună cu digital twins și asistenţa de la distanţă de la OEM-uri ar îmbunătăţi disponibilitatea activelor
- Aceleași tehnologii ar fi putut de asemenea să permită lucrul virtual și de la distanţă pentru a ajuta în problema blocării și distanţării sociale
- Imprimarea 3D a pieselor de schimb care au fost blocate în lanţul de aprovizionare
- Utilizarea vehiculelor electrice autonome și a dronelor (AGV) pentru a reduce din nou dependenţa de oameni și pentru a ajuta în continuare la distanţarea socială.
Multe dintre aceste tehnologii și soluţii au fost văzute ca fiind frumoase. Multe așteptau să „traverseze prăpastia” către adopţia în masă. În loc să ne retragem departe de aceste soluţii, cred că ar trebui să ne gândim la modul în care putem folosi aceste tehnologii acum și în viitor.
Pot fi implementate vreunele în acest moment pentru a ajuta la rezolvarea crizei? Dincolo de asta, cum pot fi ele folosite pentru a ne ajuta să ne redresăm mai repede și pentru a dezvolta afaceri mai rezistente și robuste, mai bine pregătite pentru a face faţă unui nivel asemănător de perturbare în viitor?
Există un alt factor critic în ieșirea noastră din această situaţie. Am simţit de foarte multă vreme că, de fapt, cheia transformării digitale de succes nu este tehnologia, ci colaborarea.
Trebuie să descompunem silozurile tradiţionale atât în cadrul organizaţiilor, cât și în cadrul ecosistemului furnizorilor externi. Acest lucru nu a fost niciodată mai de actualitate decât este astăzi, iar faptul că îl pot vedea întâmplându-se în atâtea domenii diferite îmi oferă multe speranţe.
Nu am toate răspunsurile, niciunul dintre noi nu le are. Ceea ce am eu sunt multe idei, dorinţa de a face diferenţa și dorinţa de a asculta.
