În general, în economia unei ţări sănătoase există o tehnică ce a dat roade şi anume: „school to business”, prin care mediul de învăţământ a analizat cerinţele pieţei şi s-a mulat pe nevoile ei privind dezvoltarea de specialişti. Este un sistem bine dezvoltat, bazat pe cercetare şi pe urmărirea tendinţelor reale din piaţa muncii, corelate cu tendinţele economice şi trendurile pieţei de producţie.
Am văzut că încep să se pună iar bazele şcolilor profesionale, şi noi, specialiştii din piaţa selecţiei şi recrutării, salutăm această iniţiativă, care sperăm, ca în câţiva ani, să ne ajute să ocupăm cu success poziţiile de operatori de producţie în diferite ramuri industriale. Ba mai mult, să devenim o piaţă a muncii specializată şi de ce nu, să atragem investitori străini prin specializarea forţei de muncă (unul din punctele forte ale planurilor de fiabilitate pe care o companie le face atunci când doreşte stabilirea unui plant/branch într-o nouă locaţie).
Şi în cazul universităţilor tehnice, sunt recunoscute parteneriatele între marii jucători din piaţa ingineriei din diferite domenii şi universităţile/facultăţile de profil, parteneriate care au ca principal scop integrarea tinerelor talente în cadrul organizaţiilor cu care au proiecte şi, implicit, ocuparea poziţiilor vacante în cadrul lor.
Una din cele mai dezvoltate ramuri ale producţiei este, fără dar şi poate, industria automotive. Vorbim aici de furnizori de diferite componente pentru producători mari sau chiar de linii de asamblare pentru produse finale. Astfel, centrele universitare din zonele unde aceste companii au tradiţie au fost implicate în programe de dezvoltare a curriculei universitare şi a programei şcolare astfel încât specialiştii care ies de pe băncile facultăţii să aibă nevoie de o perioadă cât mai mică de inducţie în cadrul companiei, să fie deja familiarizaţi cu diferite sisteme de eficacitate şi management al productivităţii (six sigma, lean manufacturing, 5S, poka yoke) şi cu sisteme utilizate în proiectarea asistată de PC.
Nu sunt puţine cazurile când mediul economic, oferă chiar stagii de practică (internship) pentru a vedea în urma unor assessments/development center (evaluări/centre de dezvoltare prin care se observă candidaţii) care sunt cei mai potriviţi pentru compania respectivă.
În cadrul unui interviu, pentru un inginer entry level (la început de carieră) având în vedere că nu putem puncta multe aspect despre experienţa anterioară, punem mare accent pe atitudine, pe dorinţa şi motivaţia lui de a se dezvolta şi de a îşi pune în practică cele studiate încadrul cursurilor universitare, şi mai mult, pe potrivirea dintre candidat şi compania/organizaţia angajatoare (în termenii de specialitate din recrutare se numeşte „fit-ul organizaţional”).
Se caută în general specialişti cu un solid bagaj de cunoştinţe tehnice, deschis însă pentru a învăţa şi a se acomoda la sistemele de producţie ce pot diferi de la un angajator la altul, chiar dacă îşi desfăşoară activitatea în aceeaşi industrie (producţia de cablaje auto, de exemplu).
Dacă vorbim despre ce specialişti lipsesc de pe piaţă şi ne uităm în fiecare domeniu … începem printr-o lipsă a specialiştilor în design (AutoCAD, Catia), mergem apoi înspre specialiştii din domeniul automotive unde găsim din ce în ce mai rar specialişti în domeniul sudurii de exemplu, specialişti în domeniul oil&gas şi în domeniul construcţiilor petrochimice.
Cum spuneam mai sus, consider necesar ca mediul universitar să facă o analiză amplă a nevoilor din piaţa muncii şi fie să creeze noi specializări, fie să adauge în materia de învăţământ la specializările existente, tendinţele modern şi tehnologii/soft-uri noi, pe care le utilizeaze angajatorii.
Să scoatem de pe băncile facultăţii absolvenţi care nu se integrează în mediul economic nu ne ajută, dar sunt absolut convins că dacă avem absolvenţi motivaţi, adevărate talente atât din punct de vedere al atitudinii dar şi din punct de vedere al bagajului de cunoştinţe teoretice cumulate în sistemul de învăţământ, devenim o piaţă a muncii competitivă, cu specialişti buni.
Avem exemple bune în România, avem poveşti de succes, văd din ce în ce mai mulţi specialişti români, care coordonează activităţi regionale la nivel de Europa şi chiar pe arii mai răspândite, văd din ce în ce mai mulţi specialişti care îşi aduc aportul la proiecte de mare succes.
Leonard Rizoiu este Managing Director leoHR
