Mă lovesc de un val de opinii, unele pro, unele contra referitoare la valorile și principiile generațiilor ce vin din urmă. Așa este, clar cei care devin acum tineri profesioniști, fie ei ingineri, fie ei specialiști în alte domenii, diferă foarte mult de generațiile anterioare.
Au crescut într-o țară unde mediul economic, unde societatea și mediul profesional erau în plină schimbare. Au trecut prin câteva reforme radicale ale sistemului de învățământ, au făcut tranziția între ceea ce aveam ca sistem de învățământ acum 10 – 15 ani și ce avem acum, au făcut trecerea de la manuale, paradigme, doctrine, stiluri. Și după cum știm, nici sistemul de învățământ nu se află la cel mai înalt standard calitativ în aceste momente și nici principiile din societatea românească nu sunt din cele mai limpezi ... Atunci, ei de unde să găsească modele?
Afirmăm des că sunt superficiali, dar oare n-ar trebui să ne gândim că poate preferă viteza versus profun zime? Că ei au crescut și s-au dezvoltat și acum trăim într-un mediu digital unde ritmul este cu totul altul, fie că vorbim de ritmul muncii, de acumularea de informații, de ritmul parcursului profesional.
Este clară nevoia lor de a primi feedback și cer acest lucru constant, este de asemenea evidentă nevoia lor de recunoaștere (a meritelor). Poate mai mult ca niciodată acum trebuie să punem în aplicare principii ale managementului: „laudă în public, critică în particular”. Ei au nevoie de echilibru între viața personală și profesională, iar acest echilibru nu se datorează neapărat faptului că acasă îi așteaptă copiii, ci pur si simplu că dincolo de job există viață, au prieteni, sunt implicați în diferite proiecte, sunt dedicați rețelelor sociale, încearcă locuri noi de agrement și de petrecere a timpului liber. Dar aduc un aer nou, au idei noi, au o mare afinitate pentru mediul de lucru nonconformist și informal, sunt deschiși la nou, la a implementa și a se implica în proiecte noi. Își doresc flexibilitatea programului de muncă, permanent caută oportunități noi, își doresc medii unde să simtă că se pot dezvolta atât profesional, cât și personal și, spre dezamăgirea multora, nu se văd ieșind la pensie de la 1 – 2 angajatori. Explorează lumea cu ușurință, călătoresc ușor, sunt ușor relocabili în special în străinătate, știu limbi străine, învață repede sisteme de management și se acomodează foarte ușor în diferite medii și culturi, vor să ardă mai rapid trepte și etape în carieră, simt că li se cuvin mai repede anumite beneficii și nu au întotdeauna răbdare să respecte anumite reguli și obișnuințe.
Imaginați-vă interacțiunea unui manager actual al cărui mod de exprimare este ,,faci așa, pentru că am zis eu că este bine!” Cum va fi interacțiunea cu un tânăr ale cărui valori și principii sunt cu totul altele?
Sunt des întrebat dacă trebuie să se schimbe ei sau noi. Este dus la extrem, evident. Sigur, o trecere a generațiilor se va face simțită, dacă nu deja se face, dar pot spune că asta este marea provocare a oamenilor de resurse umane: de a alinia valorile și principiile, pentru că tot mai mulți tineri din genera-ția digitală intră în câmpul muncii și atât ei, cât și colegii lor dau semne de demotivare. Asta este marea provocare care ține acum, agenda deschisă și pentru care se caută forme și strategii eficiente de incluziune a acestor generații în câmpul muncii.
Cu siguranță generațiile tinere vin cu provocări, așa cum și noi am fost cândva generații tinere și eram priviți ca atare de cei care, cu mai mult sau mai puțin drag, ne-au primit în rândurile lor. Iată că acum, noi – Generația Y (1980 – 2000) facem afirmații legate de ei, Generația Z sau Generația Digitală (născuți după anul 2000). Avem fiecare dintre noi datoria de a crea un mediu de lucru sănătos, sustenabil și durabil, de a preda generațiilor viitoare din cunoștințele pe care le avem și de a ne aduce la zi cu cunoștințele pe care ei le dețin (și noi poate nu). Cu siguranță și transferul de la Generația X (1960 – 1980) la Generația Y a fost un pas important. Și acum este la fel!
Leonard Rizoiu este Managing Director leoHR
