Lansarea festivă a volumului „Momente din istoria electrotehnicii românești în anii Centenarului Marii Uniri 1918-2018” (seria Repere istorice, Ed. AGIR) a constituit un adevărat regal, organizat de ASTR, AGIR și Editura AGIR în mai 2019. Volumul încununează nu numai opera distinșilor autori, prof. dr. ing. DHC Florin Teodor Tanăsescu și prof. dr. ing. Valerius Stanciu , ci și a unor generații anterioare remarcabile de ingineri care au determinat evoluția domeniului electrotehnicii românești.
În prefața domnului dr. ing. Mihai Mihăiță, președinte al ASTR și AGIR, acesta citează aprecierea sinceră și necenzurată chiar a autorului principal asupra acestei lucrări: „Am muncit mult la ea, putea să fie mai bună, dar timpul nu iartă ...! Și să mai lăsăm și pe alții să adauge, dacă vor înțelege că trebuie să o facă! Am pus în ea ani și gânduri și cred că vor rămâne multe lucruri care nu trebuie uitate. Cartea nu este doar o lucrare de suflet, ci și o modestă cronică a unor furnici care, totuși, au împins lumea mai departe.” Cred că aceste cuvinte ar trebui să fie scrise cu litere de aur și apoi înrămate, întrucât ele sintetizează profilul moral al inginerului electrotehnist român din perioada analizată: competent și modest, harnic și riguros, conștient de misiunea asumată și importanța acesteia, veșnic cu privirea ațintită spre viitorul pentru care se simte responsabil. Iată cum aceste noi pagini împlinesc și nevoia de modele umane și profesionale, atât de necesară în prezent României.
Baleind vastul cuprins riguros sistematizat și numerotat, reținem denumirile principalelor capitole:
1. COPILĂRIA industriei electrotehnice românești- Secolul 19 - anul 1945;
2. ADOLESCENȚĂ ȘI MATURITATE – perioada 1945-1990;
3. Industria electrotehnică românească între civilizația „buldozerului” și renașterea „din cenușa păsării Phoenix”;
4. Câteva Programe/proiecte industriale mari în care industria electrotehnică românească și cercetarea ei se regăsesc;
5. ICPE în dezvoltarea industriei electrotehnice. Premiere științifice și industriale;
6. „Oameni ai ICPE-ului” despre ei și despre alții .
Plasticitatea definițiilor etapelor de evoluție a domeniului electrotehnicii românești revelează viziunea specială a prof. Tănăsescu asupra principalei ramuri a ingineriei electrice, căreia îi atribuie similitudini umane, tocmai din motivul că a cunoscut foarte bine și a coordonat exemplar, pe parcursul a cel puțin 68 ani de activitate în domeniu, oamenii, pe adevărații specialiști care au generat-o.
Povestea electrotehnicii românești ni se prezintă pe parcursul a 476 pagini, accentuate prin cca. o mie de fotografii amprentate de patina timpului, precum și printr-o bogată bibliografie cu 162 termeni, aparținând unor autori și entități de prestigiu.
Fiecare capitol incită printr-o fascinație aparte. Începuturile industriei electrotehnice, prin primele congrese ale AGIR, înființate în 1918, au stabilit obiective de maximă importanță pentru refacerea țării după primul război mondial, valabile și astăzi: utilizarea rațională a combustibililor, utilizarea energiei hidraulice și transformarea în electricitate, transmiterea și distribuția energiei, electrificarea căilor ferate. Electricitatea devenea și în România vectorul modernizării industriei. Pe când încă nu se vehiculau noțiuni de strategie energetică națională, au existat oameni ca ing. C. D. Bușilă, ale cărui viziuni prezentate la Congresul II al AGIR (1922) au fost preluate în întregime în planul de electrificare națională lansat în 1950. În elaborarea studiilor și soluțiilor au fost implicate cele mai valoroase personalități ale electrotehnicii: I.S. Gheorghiu, Dimitrie Leonida, Dorin Pavel, C. Parteni, C. Budeanu. În paralel s-a dezvoltat învățământul de specialitate, un rol deosebit revenind inițial prof. Dragomir Hurmuzescu, Șt. Procopiu, Vasilescu Karpen.
Realizările marilor proiecte industriale vizând sistemul energetic național, tracțiunea electrică, echipamentele pentru forajul marin și terestru și modernizarea industrială au fost posibile pe baza studiilor, proiectelor și soluțiilor la cheie provenite din institutele de cercetare aplicativă de profil, care s-au dezvoltat în paralel cu industria.
Capitolul dedicat ICPE, pe care domnul Tănăsescu l-a condus ca director general 20 ani, evidențiază cel mai bine rolul decisiv al cercetării în dezvoltarea electrotehnicii, prin care s-a ajuns de la numeroase invenții la premiere științifice și industriale, naționale și chiar internaționale. În prefața domnului dr. ing. Mihai Mihăiță, președinte al ASTR și AGIR, acesta citează aprecierea sinceră și necenzurată chiar a autorului principal asupra acestei lucrări: „Am muncit mult la ea, putea să fie mai bună, dar timpul nu iartă ...! Și să mai lăsăm și pe alții să adauge, dacă vor înțelege că trebuie să o facă! Am pus în ea ani și gânduri și cred că vor rămâne multe lucruri care nu trebuie uitate. Cartea nu este doar o lucrare de suflet, ci și o modestă cronică a unor furnici care, totuși, au împins lumea mai departe.” Cred că aceste cuvinte ar trebui să fie scrise cu litere de aur și apoi înrămate, întrucât ele sintetizează profilul moral al inginerului electrotehnist român din perioada analizată: competent și modest, harnic și riguros, conștient de misiunea asumată și importanța acesteia, veșnic cu privirea ațintită spre viitorul pentru care se simte responsabil. Iată cum aceste noi pagini împlinesc și nevoia de modele umane și profesionale, atât de necesară în prezent României.
Domnul prof. dr. ing. Florin Teodor Tănăsescu, în calitate și de fost coordonator al politicii naționale de cercetare științifică și fost secretar de stat în Ministerul Educației, încă președinte al Comitetului Electrotehnic Român din 1984, și-a îndeplinit prin transcrierea acestei istorii o datorie de onoare față de înaintași și față de generația actuală de specialiști, care trebuie să fie conștientă de moștenirea primită.
Aceste rânduri sunt o invitație la o lectură captivantă, la granița dintre știință și istorie, prin care veți descoperi paradigme, unele încă neapuse, și oameni de valoare, cu realizări și mărturisiri, cărora le datorăm recunoștință profundă, grație dezvăluirilor amănunțite ale distinșilor autori.
