Eroziunea electrică (Electroeroziunea, în limba engleză Electrical Discharge Machining – EDM, sau Spark Erosion sau Die Sink) este una dintre metodele de prelucrare prin eroziune a metalelor şi care constă în distrugerea controlată a suprafeţelor cu ajutorul unui electrod, care prin descărcări electrice polarizate într-un mediu dielectric realizează forma prin copiere (electrodul este negativul formei de executat) şi/sau prin generare (aici putem include şi prelucrarea prin eroziune cu fir) – figura 1 (mai multe detalii în Manualul Inginerului Mecanic, Tehnologia Construcţiilor de Maşini, E.T., 1972).
Procedeul a fost descoperit în anii ‘40 atât în U.R.S.S., ca urmare a unor studii privind diminuarea uzurii electrozilor de tungsten, ocazie cu care a fost constatată importanţa unui mediu dielectric în precizia dimensională a eroziunii electrice, cât şi în S.U.A., ca urmare a unor cercetări privind eliminarea burghielor rupte în piese turnate. În anii ‘70 au fost realizate primele maşini de „tăiere cu fir”.
Până la dezvoltarea proceselor HSC – High Speed Cutting, electroeroziunea era metoda de bază pentru prelucrarea nervurilor sau a altor forme asemănătoare şi a metalelor cu durităţi mari, care nu puteau fi prelucrate prin aşchiere.
În lucrarea „Mold Polishing Made Easy”, 1993, McGrath consideră că „maşina de electroeroziune a fost un mare ajutor pentru industria constructoare de matriţe, dar în acelaşi timp a constituit o mare problemă pentru cel care trebuie să lustruiască”, pentru că etapele, ce trebuie urmate până la obţinerea unei suprafeţe lustruite corespunzător, necesită multă experienţă şi multă răbdare, chiar şi în cazul utilizării sculelor ultrasonice.
Afirmaţia este corectă. Dar constructorii de maşini au făcut cercetări şi au elaborat regimuri de lucru cu care să se poată obţină suprafeţe cu rugozităţi reduse, astfel, termenul de lustruire prin electroeroziune, în engleza „Polishing”, să devină standard pentru multe dintre facilităţile pe care le oferă maşinile de prelucrare prin electroeroziune. Aceste regimuri trebuie utilizate cu încredere. Chiar dacă necesită timp pentru obţinerea unor rezultate bune, pot fi utilizate cu succes în schimbul de noapte, fără operator.
Mai jos, vă prezentăm un exemplu de utilizare a maşinii de electroeroziune pentru obţinerea unei rugozităţi foarte fine (lustruire) a unei probe din oţel DIN 1.1730 cu electrod din cupru electrolitic.
Daniiel Şerban este Director General D&D Plastics
