Evenimentul a avut loc pe data de 31 martie a.c. la sediul Bibliotecii Centrale a Universităţii Politehnica Bucureşti sub forma unui atelier şi a avut ca scop principal diseminarea în România a raportului finanţat de Consiliul Mondial al Energiei (CME) în cadrul programului de studii pentru anul 2015. Comitetul Naţional Român al CME a organizat o serie de conferinţe care au abordat tematicile studiilor:
1) Declaraţia CME la Conferinţa Părţilor (CoP 21) de la Paris din 2015,
2) Raportul privind Trilema Energiei,
3) Raportul privind Drumul spre Reziliență – riscurile generate de evenimentele de vreme extremă, urmând ca seria să fie încheiată de discuţii privind Iniţiativa Globală a Electricităţii (GEI).
Moderatorul atelierului, dl. Virgil Mușatescu – consilier CNR – CME - a fost sprijinit în eforturile de clarificare ale noțiunilor noi lansate de studiu și în ghidarea discuțiilor de către dna Dumitra Mereuță, consilier personal al Ministrului Mediului.
Atelierul a debutat prin prezentarea studiului de către moderator. Pe scurt, raportul scoate în evidență faptul că studiul se concentrează pe impactul unor riscuri noi, în special a evenimentelor de vreme extremă asupra infrastructurii energetice. Necesitatea unei astfel de analize rezidă în faptul că numărul de astfel de evenimente în ultimii ani față de ultimii 20 ani a crescut cu 40%, iar frecvența s–a dublat. În consecință, studiul examinează soluțiile tehnice și de proiectare pentru dezvoltarea unor sisteme energetice reziliente și se sugerează cum trebuie încorporate riscurile aferente vremii extreme în evaluări tehnice și financiare pentru dezvoltarea unei infrastructuri mai sigure. În final, raportul arată cum modelele financiare și natura investiției trebuie să se adapteze pentru extinderea mecanismelor necesare de reziliență.
Pentru clarificarea noțiunilor, s-a făcut o analiză succintă a conceptului de reziliență, ajungându-se la o definire a acestei noțiuni aplicată sistemelor energetice sub formă: Reziliența unui sistem energetic este proprietatea de a se opune scoaterii sale din starea normală de funcționare sub acțiunea unei perturbații exterioare și de a reveni rapid la starea normală de funcționare după ce perturbația exterioară care a acționat asupra sa a fost înlăturată.
Raportul identifică trei tipuri de riscuri noi care aduc provocări suplimentare sistemelor energetice actuale:
1) Riscul de vreme extremă, înțelegând prin aceasta orice formă de vreme care este severă, neobișnuită sau nesezonieră. În afara furtunilor puternice, exemple tipice sunt secetele, valurile de căldură pe perioade îndelungate și inundațiile.
2) Legătura energie – apă – hrană este o relație complicată și interdependentă între folosirea de către om a apei, a hranei și a energiei, cu impact direct și indirect asupra economiei, societății, bunăstării, mediului, ecologiei, sănătății și comerțului.
3) Riscul cibernetic. Tehnologiile și sistemele de rețea s-au modernizat, iar complexitatea interconexiunii lor s-a accentuat exponențial. Un atac cibernetic se referă la o manevră folosită de indivizi sau organizații care țintesc infrastructura, sistemele informatice, rețele de rețea și/sau dispozitivele electronice personale.
Măsurile de creștere a rezilienței se pot clasifica tipic în măsuri „hard”, respectiv „soft”.
Până acum, energia – ca majoritatea sectoarelor de infrastructură – s-a bazat pe măsuri hard care asigură sectorul să reziste și să se întoarcă la performanțele inițiale în urma unui incident brusc sau a unui impact de o anumită magnitudine. Într-o asemenea abordare, infrastructura s-a construit pe principiul „fail-safe”. Acest tip de măsuri e scump și nu a luat – de multe ori – în considerare vremea extremă.
O a doua abordare o reprezintă măsurile soft. Înfruntată cu riscuri emergente și care evoluează rapid, în infrastructură a apărut conceptul de „safe-fail”. El recunoaște că sistemele pot cădea și – de aceea - trebuie soluții mai inteligente (smarter), în locul celor mai puternice. Reziliența soft poate fi mai bună prin adaptarea infrastructurilor printr-o mai bună preparare de a răspunde la impacturi bruște și de a reduce avariile. De aceea, într-o abordare integrată trebuie combinate cele 2 tipuri de măsuri. În acest sens, raportul dă ca exemplu modul în care s-au rezolvat efectele uraganului Sandy la nivelul Statului New York. Comisia de analiză stabilită prin ordinul Guvernatorului Statului a concluzionat că trebuie luate în considerare ambele tipuri de măsuri: profilaxie, dar și reproiectare a infrastructurii deteriorate.
