La finalul articolului din numărul trecut trăgeam concluzia că există în mod sigur două categorii profesionale care vor rezista cucerii roboților și a inteligenței artificale: escrocii și politicienii, cei din urmă nefiind, din păcate, cei mai buni și mai educați dintre noi.
O opinie similară prezintă Mircea MIHĂIEȘ (România literară, nr. 5/2 februarie 2024) : „Lumea noastră e plină de hoți care propovăduiesc cinstea, de moraliști care rostesc în casa de toleranță despre virtuțile căsniciei, de șpăgari care clamează respectarea cu strictețe a legilor, de cocote travestite în maici virtuoase, de bancheri care te ruinează în numele viziunii lor filantropice despre viață etc.... Profitând de moleșeala cronică a unei clase politice care abia se mai ține pe picioare, sufocată de mulțimea incompetenților, a proștilor și a ticăloșilor, ei (un partid extremist) au reușit, printr-un pseudo-miracol de iarmaroc, să devină personaje de prim plan (nu seamănă cu tabloul lui GOYA – Somnul rațiunii naște monștri?!). Suntem la un pas de a aduce la putere pe cei mai lipsiți de educație și necultivați indivizi pe care i-a produs vreodată România. Iar consecințele vor fi pe măsură".
În astfel de condiții (posibile, probabile) ce se va întâmpla cu prezența României în concertul mondial de valori?!
NOTA: Acum câțiva ani s-a efectuat o anchetă privind opinia că introducerea roboților în industrie va diminua numărul locurilor de muncă. Luând informații din CHINA și din GERMANIA s-a conststat că, dimpotrivă, la introducerea roboților a crescut numărul locurilor de muncă - introducerea roboților necesită studii de specialitate complexe, ei trebuie proiectați, executați, montați, verificați, puși în funcțiune, monitorizați, întreținuți, reparați și...înlocuiți după un timp. După opinia mea, lucrurile sunt similare și în cazul AI. Apare, însă, problema bagajului de cunoștințe ale celor care vor fi implicați în toate etapele de dezvoltare și de exploatare a acestor tehnologii. CINE și CUM asigură formarea specialiștilor și/sau reconversia celor deja în activitate sunt probleme a căror responsabilitate nu trebuie să cadă exclusiv în cârca sectorului privat. Cooperarea public-privată se poate dovedi o cale de rezolvare rapidă și eficientă, atât a noilor cerințe privind cunoștințele/deprinderile personalului activ, cât și pregătirea viitorilor specialiști (la toate nivelurile). De multe ori se pune întrebarea cine-i formează pe formatori, sau cine-i învață pe dascăli?
„Agresivitatea și lipsa educației se observă fără a fi vreun specialist. E la îndemâna oricui să constate lipsa bunului simț, dar și reactivitatea societății la orice semnal cu potențial de inflamare, oricât de mic și neînsemnat ar fi acesta. Suntem o societate formată din oameni răniți și abuzați emoțional care, ajunși la vârsta adultă, se descurcă prin supraviețuire psihologică și printr-o calitate a vieții mintale. Cu cât lipsa educației psihologice este mai mare într-o societate, cu atât gradul de agresivitate apărut în urma sentimentelor de frustrare, invidie, lipsuri, neajunsuri este unul crescut, existând și incapacitatea de a ști cum să reacționezi sănătos. Empatia, compasiunea, blândețea față de ceilalți se formează prin exemple educaționale, care ar trebui să fie parte din programa școlară, o programă construită de mai mulți specialiști și bazată pe date recente ale cercetărilor științifice făcute în marile centre universitare ale lumii.
Cel mai mare dar al creierului este să putem privi în interiorul nostru, să putem percepe propriile stări și gânduri, să le putem studia și evalua. Fără știința psihologiei nu putem înțelege cum funcționăm și cine suntem.
Toate aceste descoperiri se întâmplă datorită curiozității unora dintre noi și, prin rezultatele obținute, ne sunt de folos tuturor, în toate domeniile. Progresul uman datorat rațiunii și științei se observă în educație, în sănătate, în democrație, în umanismul evolutiv constant al lumii în care trăim.
Psihologia se intersectează cu sociologia și cu neuroștiințele prin studiul sinelui, al sănătății mentale, al relațiilor sociale, educației (formează metode de învățare și predare eficiente, ajută la înțelegerea procesului de memorare, la dezvoltarea gândirii logice, creative, critice, abstracte, sistemice, intuitive), al organizațiilor și mediului de lucru, al marketingului și vânzărilor, al luării deciziilor, al evoluției individuale pe parcursul etapelor de vârstă etc." - Cătălina DUMITRESCU (psiholog clinician și psihoterapeut); DILEMA VECHE, Anul XX, nr. 1015, 21-27 septembrie 2023.
„...niciodată inteligența artificială nu va gândi particularul, originalitatea, diferența, nuanța, intervalul, clarobscurul, ea rămâne etern debitoare generalului, locului comun, banalității, prejudecății, prostiei universale. Acest prag este de netrecut, nu numai fiindcă unicul rost al mașinii este de a executa, nu de a inventa (). Căci spre acest capăt al civilizației noastre ne conduc, dacă nu ne folosim mintea, inteligența artificială, corectitudinea politică, woke, cancel culture și celelalte tumori ale creierului uman din secolul XXI (am aceeași nevoie să cred că sunt încă operabile), care au provocat marea criză a valorilor umaniste." - Nicolae MANOLESCU; România literară, numărul 21/19 mai 2023.
„AI va fi unul dintre subiectele anului, de la bătăliile privind drepturile de autor până la temerile că deepfakes (minciuni gogonate - traducerea mea) ar putea deturna algerile. Cine controlează tehnologia? Cine deține conținutul? Și cine face legile?" O instanță federală (din SUA) acuză OpenAI și Microsoft de folosirea abuzivă a cărților scrise de autori pentru a instrui modelele din spatele popularului chatbot ChatGPT al OpenAI și a altor software-uri bazate pe inteligența artificială. Este de așteptat ca dezbaterile - inclusiv procesele - care să aibă în centrul lor rolul și efectele Inteligenței Artificiale să continue, în condițiile în care omenirea este (în realitate, nu în cărți de SF) confruntată fără niciun dubiu cu una dintre cele mai mari provocări din întreaga istorie"- comentariu pe baza unui articol din Deutsche Welle (Janosch DELKER) al lui Cristian PĂTRĂȘCONIU, România literară, nr. 4/26 ianuarie 2024.
„Prezența roboților suprainteligenți și vorbitori în limba engleză (în fața unei asistențe de câteva mii de oameni) a avut ca scop să liniștească spiritele angoasate de felul în care dezvoltarea tehnologiei extreme ar putea lua o turnură frisonantă pentru umanitate în cazul în care roboții (după modelul romanelor futurologice SF) ar putea prelua leadership-ul mondial.
Chestiunea cea mai ardentă a fost cea legată de etică, respectiv de elaborarea unei legi care să condiționeze utilizarea Inteligenței Artificiale strict în scop pozitiv pentru hominizi, fără riscuri primare ori colaterale.
()Roboții umanoizi sunt mai eficienți – ca inteligență, organizare, leadership – decât făpturile umane. Tocmai întrucât roboții nu au emoții, ei nu depind de afecte care pot tulbura luarea unor decizii esențiale, prin urmare gradul lor de obiectivitate este mai sporit și mai operativ decât al hominizilor (). Dar s-a vorbit despre o conlucrare și o muncă în echipă între roboți și oameni, mai mult decât de o supremație la nivel de inteligență a roboților(). Avantajul obiectivității și neutralității în luarea unor decizii () e perceput ca o hazardare care ar impieta tocmai asupra funcționării în condiții normale a umanității. Prudența a fost recomandată de ambele părți, atât de roboți, cât și de hominizi.
() Inteligența Artificială să nu facă posibile malentendu – uri (confuzii, neînțelegeri) legate de aplombul și discursul roboților în fața oamenilor. Totul trebuie să aibă un scop benefic, iar viziunea (profeția) să fie pozitivă, constructivă, optimistă.
Roboții umanoizi fac parte din normalitatea noastră omenească, se spune, fără să încerc să fiu insolentă. () Suntem ceea ce suntem, iar ei ceea ce sunt și, deși deosebirile sunt categorice și ferme, constatarea aceasta face lumea noastră mai variată, iar această alteritate e una constructivă și chiar creatoare, ontologic (referitoare la ființa umană) vorbind, nu doar gnoseologic (capacitatea omului de a cunoaște realitatea)." Ruxandra CESEREANU, DILEMA VECHE, Anul XX, nr. 1015, 21-27 septembrie 2023; IA vs. expectanțele hominizilor.
„...când mă gândesc la Inteligența Artificială, provocat de ce mai citesc și mai aud că face dânsa în diferite locuri și contexte, am sentimentul că am plecat într-o călătorie pe ape necartografiate. O călătorie a trupurilor și sufletelor noastre, deopotrivă. Sper doar că nu suntem pe o corabie a nebunilor precum cea din cunoscuta alegorie platoniciană. Astfel, m-am obișnuit deja cu gândul că, spre deosebire de legendarii exploratori ai epocii Marilor Descoperiri geografice, care plecau căutând ceva (chiar dacă o fantasmă de genul Edenului) și dădeau peste altceva, noi am plecat în lumea neștiutului fără să căutăm ceva anume. Sigur, ceva-ceva urmărim noi: anume, confortul. Dar confortul nu este un țel, nu e un capăt de drum unde să ajungem și să ne oprim, osteniți de atâta urcuș, cu sentimentul senin că am atins obiectivul. Confortul este, mai degrabă, un drum fără sfârșit ().
Eu cred că Inteligența Artificială ne va demoderniza, adică ne va scăpa de una din cele mai vechi boli ale modernității, măcar într-o privință. Vom regăsi, cred, reflexele uitate ale omului medieval și ale omului renascentist, reflexe sănătoase, care ne-au adus atât de mult bine nouă, ca civilizație.
Lecția evoluției tehnologice este următoarea: avansul tehnologic presupune democratizarea lui (din ce în ce mai multă lume are acces la noua tehnologie, iar accesul este tot mai facil), simultan cu creșterea performanței tehnologiei democratizate. Astfel, Inteligența Artificială va permite, practic, oricui să realizeze ce imagine vrea, iar acea imagine va fi atât de veridică încât aproape nimeni nu-și va putea da seama că e fabricată. Astfel, Inteligența Artificială ne va ajuta să producem minciuni cu un grad atât de mare de credibilitate, încât ne va fi imposibil să le detectăm ca atare. Imaginea își va pierde obiectivitatea. Dar nu va dispărea, ci va prolifera. Astfel, imaginea își va regăsi rolul simbolic, căci cel de martor obiectiv, curat și limpede va dispărea.
Paradoxal, faptul că prin Inteligența Artificială oricine poate minți credibil va însănătoși mintea și sufletul omenesc. Primul pas, și chiar cel decisiv, este să admitem toți că imaginile nu mai pot avea forța unui adevăr material și imediat în epoca Inteligenței Artificiale, așa cum dobândiseră în modernitate".[543] Sever VOINESCU: Inteligența Artificială și omul medieval din noi
„Nu era absolut nimic senzațional în faptul că un program de computer îți poate strânge datele cerute, îți poate da răspunsuri la întrebări mai mult sau mai puțin complexe, poate compune texte și toate astea în timp ce învață cum să devină mai inteligent. Programul, nu omul.
Pe la 1840 toamna, Alexis de Tocqville, în faimoasa sa carte Democrația în America, profetiza că oamenii vor fi din ce în ce mai nemulțumiți de calitatea liderilor pe care singuri și-i aleg și vor încerca să rezolve problema inventând noi și noi tehnici electorale, schimbând instituții ș.a.m.d., fără să realizeze că o clasă politică comme il faut (așa cum ar trebui) nu are cum să rezulte în urma alegerilor libere ale unui popor de sclavi.
Tocqville nu vorbea despre Oculta à la Ș (nu-mi place nici să-i rostesc numele întreg!), ci despre, pardon, sclavia prostiei egalitare. În politică, la fel ca-n viață, lucrăm cu materialul clientului. Din plumb nu făceau aur decât alchimștii.
Suntem o turmă fără păstor, dar o turmă condusă ca toate turmele. O turmă condusă de către spiritul de turmă". [544] Alin FUMURESCU: Inteligență artificială; cu materialul clientului.
Unul dintre paradoxurile vremurilor actuale este creșterea numărului oamenilor proști, în dauna celor inteligenți. Întrebarea care se pune (foarte serios!) este: ne îndreptăm spre o stupidizare (idiotizare) a umanității? S-a constatat o tendință paradoxală și periculoasă la începutul secolului XXI și căreia în neuroștiințe i s-a dat numele de efectul Flynn (profesor James Robert FLYNN, de la Universitatea OLAGO, Noua Zeelandă), care constată că omul contemporan a regresat din punctul de vedere al inteligenței. Conform unui alt studiu („Demain tous crétins?”, susținut de antropologul englez Edward DUTTON) s-a constatat că suntem din ce în ce mai proști. Este un fenomen în desfășurare și este imperios necesar să conștientizăm acest fapt și să găsim soluții. „Proștii sunt mulți, iraționali și reprezintă o sursă continuă de probleme pentru ceilalți. Pentru că nu pot fi izolați, singura modalitate prin care o societate se poate apăra de idiocrație este stimularea continuă a inteligenței." (Carlo CIPPOLA: Allegro ma non troppo con Leggi Fondamentali della Stupidita Umana; profesor la Universitatea Berkley, California). Dar ce înseamnă să fii inteligent? Elementele definitorii, pe scurt, prin care se definește un om inteligent sunt:
- Creativitate, semn al unui spirit flexibil și deschis; persoanele creative evită drumurile bătătorite, rutina, previzibilul (în tehnică, în producție nu se aplică întotdeauna!);
- Curiozitatea, în sensul căutării continue, în zonele de interes profesional, pentru a descoperi informații noi, integrabile în universul cunoașterii personale;
- Originalitatea, care se manifestă atât în profesie, cât și în viața cotidiană (a nu se confunda cu excentrici în vestimentație, coafură, gestică, vocabular etc), prin rezolvarea atipică a unor probleme, prin soluții surprinzătoare etc;
- Capacitate de abstractizare și vizualizare, conducând la conexiuni inedite între informații, concepte, idei, ierarhizări de raționamente, dificil de exprimat în cuvinte uneori, fapt ce conduce la lipsa de înțelegere sau percepție dificilă;
- Rapiditate în analiza și asimilarea de noi informații și aplicarea lor în practică;
- Păstrarea calmului în toate împrejurările, evitând enervarea, nemulțumirea, riposta vehementă (de orice tip). Conform unor studii (Universitatea MICHIGAN) persoanele cu un coeficient intelectual scăzut sunt mai agresive;
- Oamenii inteligenți își cunosc valoarea, pe când cei mai puțin inteligenți au tendința de a se supraevalua și au dorința de a avea dreptate întotdeauna;
- Capacitatea de a-și recunoaște greșelile, fără să-i învinovățească pe alții;
- Oamenii inteligenți pot fi, uneori, reticenți în relațiile cu cei din jur, pentru că analizează permanent persoane, lucruri, întâmplări; odată construită o prietenie, aceasta este de lungă durată și stabilă;
- Oamenii inteligenți se culcă mai târziu, din dorința de a da sens timpului, de a învăța și de a se dezvolta intelectual;
- Oamenii inteligenți au simțul umorului mai dezvoltat;
- Indivizii inteligenți au tendința de a amâna activități de rutină, sarcini de serviciu ce par inutile, dedicându-se 100% celor pe care le fac din pasiune, indiferent de domeniu;
- Oamenii inteligenți prețuiesc relațiile cu ceilalți, dar selectiv, evitând excesul de viață socială, preferând să se dedice preocupărilor lor, dar acceptă că nu sunt pe placul tuturor
Inteligența poate triumfa în fața idiocrației, dacă tot mai mulți oameni decid să-și folosească puterea de a gândi, să-și depășească limitele și sterotipiile, să înțeleagă, să știe, să progreseze. Orice reușită este rezultatul muncii, al curajului, al inteligenței.
„It is not the strongest of the species that survives, nor the most intelligent. It is the one that is most adaptable to change" - Charles DARWIN (Punctul forte al speciilor nu este că supraviețuiesc, nici că sunt cele mai inteligente. Acesta este că sunt cele mai adaptabile la schimbare).
În lista reușitelor s-au înscris de-a lungul timpului, o grămadă de variante, unele mai cunoscute, altele mai puțin, dar toate scurte și ușor de reținut: fii curajos, fii bun, fii înțelept (asta e grea), fii credincios, fii tolerant etc. Una dintre ultimele venite în această listă a rețetelor succesului, inspirată, fără îndoială, din biologia evoluționistă, spune așa: fii adptabil!
Ce înseamnă a fi adaptabil în lumea organică?
Toate specile de organisme din natură evoluează și se schimbă de-a lungul timpului, ca rezultat al unui proces numit selecție naturală. Prin intermediul acestui proces, sunt păstrate și transmise mai departe acele trăsături care care sunt cele mai favorabile supraviețuirii într-un anumit habitat natural și sunt eliminate cele care sunt dăunătoare(). În lumea viețuitoarelor, adaptarea este motorul supraviețuirii, care împinge evoluția speciilor în cele mai ciudate direcții, și totul pentru a asigura supraviețuirea într-un mediu în permanentă schimbare și transformare.
Mutațiile la nivelul genelor apar în mod natural în cadrul oricărei populații de organisme, iar aceste mutații se acumulează în timp dând naștere variațiilor în bazinul genetic al unei specii. Unele dintre aceste variații sunt neutre, altele sunt favorabile într-un anumit habitat natural. Organismele care posedă variații favorabile vor supraviețui mai bine, statistic, decât cele care nu le posedă. Iar cele care posedă variații dăunătoare vor avea tendința de a dispărea, tot statistic, din mediul respectiv.
Supraviețuirea depinde de acest echilibru fin între trăsăturile adaptive ale organismelor și un mediu uluitor de dinamic și capricios. Adaptarea nu poartă cu sine emblema vreunei virtuți sau viciu, ci este pur și simplu, o potrivire (temporară) între variațiile genetice și un mediu natural oarecare.
„Fii adaptabil." Dacă am vrea să fim consecvenți cu înțelesul biologic al termenului „adaptare", ar trebui să nu ținem seama de nicio regulă și de niciun principiu decât în măsura în care acestea sunt utile supraviețuirii și bunăstării noastre. Ar trebui să fim, pe scurt, egoiști în cel mai tare sens al cuvântului.
