Structura, dotarea firmelor producătoare din industria construcțiilor de mașini s-a deteriorat continuu – cel puțin în ceea ce privește vechile bastioane ale industriei. Știu că există companii noi, de tip IMM, care prin mijloace diferite au reușit să se afirme și să prospere. Înființarea multora din acestea și menținerea lor în viață s-a făcut cu ajutorul unor meseriași de la toate nivelurile de competențe și calificare.
Am cunoscut antreprenori care doreau să-și extindă activitatea și aveau nevoie de sânge tânăr de inginer! Ca să poată selecta doi ingineri (făcând rabat în unele privințe!) a avut nevoie să stea de vorbă cu 20 (douăzeci) de tineri ingineri, dintre care unii aveau 2-3 diplome! Greu de admis că așa ceva se întâmplă. Un fost student pe care l-am avut și care a ajuns la nivelul de profesor în domeniul mașinilor-unelte (acum pensionat) mi-a spus că, la ora actuală, în companiile cu care mai reușește să colaboreze, inginerii nu mai știu nici să facă o diagnoză, nici să aplice tratamentul necesar. Una dintre preocupările de bază ale unor ingineri din fabricile actuale este numărarea pieselor. Este trist și înjositor!
Pentru a începe remedierea acestei stări triste (dacă nu tragice) am propus în discuții cu mai mulți profesori din POLITEHNICI o soluție care se aplică, deja, în mai multe țări dezvoltate. Este vorba de ceea ce am numit FABRICA DE PROTOTIPURI (la ora actulă am cca 30 de propuneri de echipamente/ tehnologii, toate la nivel actual sau chiar depășind sisteme actuale), amplasarea ei o consider utilă în incinta acestor unități de învățământ superior tehnic. Beneficiile ar fi multiple, cu evidențierea destul de rapidă:
- Familiarizarea – atât a viitorilor ingineri, cât și a cadrelor didactice – cu probleme ale economiei reale: sarcini de rezolvat, costuri, termene etc;
- Dezvoltarea de echipamente și tehnologii utile industriei (nu machete sau prototipuri neutilizabile). Acestea trebuind să parcurgă toate fazele de rea-lizare a unui produs vandabil pe piață, de la studii de oportunitate, la concepție și documentație de execuție – inclusiv tehnologică, asistență tehnică la execuție și montaj, testare în vederea verificării atingerii parametrilor prevăzuți, cercetări în vederea îmbunătățirilor, definitivarea documentației și, de ce nu, marketing;
- Obișnuința colaborării între studenți cu diferite profiluri, cât și cu parteneri externi;
- Marea majoritate a realizărilor pot fi obiectul unor viitoare brevete, care, la rândul lor, asigură prestigiu Universității (nu cu hârtii obținute prin copy-paste!) și venituri, dacă realizările se dovedesc rentabile producției de serie;
- Dacă produsele/tehnologiile își dovedesc calitatea, ele pot deveni obiecte de activitate în cadrul unor viitoare IMM-uri, ai căror acționari vor fi atât viitorii ingineri (acum cu experiență!), cât și Universitatea, sponsorii și alte persoane (fizice sau juridice) interesate;
- Se asigură stabilitatea forței de muncă și se ridică nivelul cunoștințelor persoanelor majore;
- Este evident faptul că pot crește salariile și, în consecință, nivelul de trai în țară. Noile IMM-uri pot fi amplasate oriunde în țară, putând rezolva și problema zonelor defavorizate etc.
Cu toate insitențele și abordările multiple, rezultatul, până acum, este ZERO!
Aceste constatări îmi amintesc de ultima replică a unui film american de război (cu Anthony QUINN și Hardy CRÜGER) care suna cam așa: What kind of people are you? (Ce fel de oameni sunteți?) De mai multe ori mi-am pus această întrebare. Știind că noua revoluție industrială – Industry 4.0 – se face cu oameni și pentru oameni îmi pun întrebarea (și ar trebui să fie un cor imens) care să-și pună această întrebare. Începând cu cei care mimează conducerea țării.
La Brașov, unde activează industrii cu capital german, acestea au înființat cu fonduri proprii
(după cum știu) școli profesionale cu profile de interes pentru dezvoltatea afacerii. La noi, Ministerul Educației (?!), a desființat astfel de institiții, iar indus-tria din România (atâta cât mai este cu programe/ profiluri de fabricație proprii) suferă din cauza penuriei acute de forță de muncă. Au apărut muncitori asiatici pentru a face cât de cât să mai funcționeze fabrici care mai au comenzi din exterior, mai puțin pentru nevoi interne. O situație oarecum similară a avut loc în SUA, dar conducătorii lor s-au trezit și au lansat sloganul work places back, adică readucerea locurilor de muncă acasă (reshoring).
Cine și cum se poate răspunde întrebării puse de CERNÎȘEVSKI (dar idee furată de LENIN!): „CE-I DE FĂCUT??? (Что делать?).”
Aș adăuga și cele scrise și dorite de Ienăchiță VĂCĂRESCU: „Urmașilor mei Văcărești/Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești/Și a Patriei cinstire.”
Ce s-a ales din moștenirea lui Văcărescu și din îndemnurile sale?!
În viața oamenilor/omenirii s-au instalat între-bări ale căror răspunsuri nu au fost aflate nici până acum: de unde venim; care este rostul nostru pe Pământ; încotro...după?
S-au emis ipoteze religioase, științifice, evoluționiste...dar căutăm în continuare. Omenirea s-a aflat, adeseori, în fața multor provocări/pericole, pe care fie le-a trecut cu succes, fie le-a ocolit, fie a suportat consecințele, fie le-a folosit pentru trecerea la alte niveluri de organizare, al relațiilor etc.
Astfel stau lucrurile și în prezent. Istoria înregistrează (uneori cu lipsuri) experiența, soluțiile folosite la realizarea unor obiective, care rezistă de milenii. Nu toate soluțiile/mijloacele folosite sunt cunoscute cu certitudine. Ipoteze sunt, încă, elaborate.
Omenirea se află, acum, în fața unei provocări de o cu totul altă factură: pericolele sunt, mai curând, cognitive, comportamentale, de mentalități etc. și la care se adaugă pericolele generate de schimbările climatice, conflicte armate. Pericolele din prima categorie sunt generate de lansarea conceptelor celei de a patra Revoluții Industriale, cunoscută ca Industry 4.0 sau 4IR.
Pentru a evidenția provocările acesteia, au fost definite [543] cele patru tipuri de tehnologii perturbatoare:
1. Conectivitate, date și puterea de calcul a tehnologiei cloud, internet, blockchain (înregistrări de date, care sunt conectate și securizate cu ajutorul criptografiei; metodă de stocare a unei liste de intrări, care nu pot fi modificate ușor după ce au fost create), senzori;
2. Analize și informații: analize evoluate, Machine Learning (învățare automată), Deep Learning (învățare aprofundată), Inteligență Artificială (AI sau IA);
3. Interacțiune om-mașină: Realitate Virtuală (VR) și Realitate Augmentată (AR), robotică și automatizare, vehicule conduse autonom;
4. Tehnologii evoluate: Fabricație Aditivă (3D Printing), energii regenerabile, nanoparticule.
Transformările aptitudinilor (skills) au trei faze:
a. Scout=cercetare - analiza competențelor necesare atingerii ambițiilor (obiectivelor) companiei;
b. Modelare – identificarea penuriei de talente care ar putea fi abordată și conceperea unui program de infrastructură pentru a fi abordată;
c. Schimbare – dezvoltarea și introducerea conținutului și mecanisme de transmitere pentru pregătirea extinsă a mentalităților.
În acest sens se acordă capabilități de formare a mâinii de lucru și de modificare a mentalităților.
Am considerat util și necesar să includ și gânduri, constatări, sfaturi ale unor persoane remarcabile în istoria, cultura, știința din perioade anterioare sau din actualitate.
„Punând oameni nepotriviți în poziții greșite se distruge valoarea.” - MURPHY, Kevin [469].
Conform spuselor lui Einstein „măsura inteligenței reale este abilitatea de a schimba.”
„Marea provocare este schimbarea mentalității, pentru că procesele sunt vechi și mulți oameni privesc spre trecut. Transformarea culturală este esențială în construirea unei afaceri.” – Tania COSENTINO, Microsoft BRAZILIA.
Conducerea schimbării este una din cele mai mari provocări cu care se confruntă o organizație. „Organizațiile nu-și schimbă comportarea, oamenii da.” – THURKOW, Tracy; HUBERT, Adélaïde [469].
Schimbarea mentalității este cel mai mare obstacol în calea unei transformări de succes. Cheia problemei constă în schimbarea atât la nivel individual, cât și instituțional – concomitent [509].
„Oricine poate să înmâneze lucruri sau să înalțe clădiri, pentru că acest lucru este tangibil. Dar valoa-rea reală rezultă din schimbarea sistematică, din comportare schimbată, din mentalități schimbate. Construcția pe care o clădești ar putea fi goală; schimbările de mentalitate mențin impactul asupra generațiilor ce vin. Întreabă-te ce ar trebui să faci pentru a crea o schimbare real-pozitivă, de durată și să acționezi în acest sens.” – Nihar KOTHARI [503].
Desfășurarea unui program de schimbare este similar cu zborul unei nave spre lună, deoa-rece schimbarea se schimbă. Schimbarea este o călătorie spre necunoscut, necesită depășirea multor obstacole [469].
Dar nu se poate reține un loc pentru zborul spre lună: acesta trebuie pregătit prin dezvoltarea calificărilor tehnice și emoționale, ca și a modurilor de lucru la gravitație zero. Liderii recunosc necesitatea schimbării, știu că organizația trebuie să evo-lueze și să inoveze mai rapid – să se pregătească pentru zborul spațial. Este necesară o schimbare de mentalitate, o mișcare de la ideea controlului schimbării spre construirea capacității de schimbare și a vitalității [469].
Îmbunătățirea continuă consideră atât cultura ca proces, cât și tehnologia [482]. (continuarea în numărul viitor)
