Într-o perioadă marcată de transformări rapide și presiuni multiple, de la digitalizare accelerată până la schimbări profunde în industria globală, și pornind de la reflecțiile culturale, istorice și civice deja prezentate în articolele precedente, materialul de mai jos își propune să ofere un cadru mai amplu pentru înțelegerea relației dintre cultură, educație, responsabilitate publică și capacitatea României de a construi un viitor solid.
În acest context, consider că este de interes să prezint câteva realități:
1. Die Gedanken sind frei (Gândurile sunt libere) – un cântec tradițional german despre libertatea de a gândi, provine din antichitate și a fost modificat până la mijlocul anilor 1850, reprezentând și proteste pe vremea lui Metternich. Ideea se referă la posibilitatea ființei umane de a se gândi la orice-i trece prin minte. Judecata și cultura sunt cele care fac selecția dintre la ce va fi util, la ce-mi va folosi – mie și altora, inclusiv societății sau, dimpotrivă, cât poate fi de nociv, distrugător etc.
2. Sir Edmund HILLARY și șerpașul (ghid nepalez și cărăuș de bagaje la escaladarea masivului Himalaya) Tenzing NORGAY au fost primii oameni care au urcat pe vârful Everest/Chomolungma – denumirea nepaleză, sau Qomolangma – denumirea chineză = Acoperișul lumii, în anul 1958.
Sir Edmund HILLARY a fost întrebat în cursul unei conferințe de presă: de ce v-ați urcat pe Everest? „Pentru că există!" Răspunsul evidențiază câteva dintre caracteristicile ființei umane: curiozitate, încredere în forțele proprii, ambiția de a depăși greutățile, perseverență etc.
3. Sunt foarte puțini cei care „rup inima târgului", adică au realizări care schimbă felul de a vedea lumea – prin artă, cultură, filosofie, știință etc.
CITATUL reprezintă o experiență de viață, de gândire, de interpretare. Poate reprezenta un ghid de viață, modalități de evitare sau depășire a unor obstacole/greutăți. Din aceste considerente mă distanțez de autoarea articolului de la [787], care afirmă că a te acoperi cu citate deștepte din autori și mai deștepți este marca mediocrității. În acest sens, de ce mai tebuie să ne umplem capul cu realizările altora? Nu pentru a învăța câte ceva din înțelepciunea lor, din experiența lor de viață?! Luat ca un „calapod" sau ca model, citatul poate ajuta la folosirea ca bază pentru alte interpretări, conexiuni, pentru a ajunge la o realitate diferită, sau a vedea realitatea în mod diferit. Lucrurile stau puțin diferit în tehnică, dar și aici cultura organizațională, prin componentele sale, poate și trebuie să se schimbe în funcție de factori externi, de experiență etc. Aceleași realizări umane – piesă muzicală, tablou, sculptură, film, poezie, roman etc., pot produce idei, sentimente, imagini diferite - fie din cauza structurii sentimentale, fie datorită cunoștințelor acumulate de cel aflat în contact cu opera.
Folosindu-mi propriile capacități și experiențe afirm că singurul lucru perfect din punct de vedere geometric realizat de om (prin tehnologii specifice) este sfera (de rulment, în principiu). Dacă privesc sfera, pot vedea cel mult o jumătate din ea. Dacă în partea opusă se află un alt privitor, el va vedea tot o jumătate de sferă, dar pe cealaltă. Teoretic, cele două jumătăți pot diferi! În poziția statică a celor doi privitori sau dacă se mișcă cu aceeași viteză, dar în același sens, lucrurile nu se schimbă. Dacă vitezele de deplasare sunt diferite, sau de sens contrar, imaginile diferite ale celor două semisfere încep să se suprapună:
a. Dacă suprapunerea este totală, apare substituția de personalitate, adică cei doi privitori devin un singur privitor, iar cel din față substituie sau înlocuiește personalitatea celui din spate;
b. Dacă suprapunerea imaginilor semisferelor este parțială, poate începe dialogul sau apar domenii de acord.
Din această minimă descriere rezultă nu că obiectul este imperfect, ci că simțurile, personalitatea, nivelul de cultură, cunoștințele și gândirea noastră ne pot conduce la concluzii diferite.
4. „Un copil care citește va deveni un adult care gândește” – citat dintr-o emisiune de televiziune.
5. „Copiii învață să citească și apoi citesc ca să învețe” – Chad ALDERMAN. Practica de timpuriu a cititului foarte probabil că are ca urmare rezultate ulterioare. Școlarii care se chinuie cu abilitatea de a citi de timpuriu tind să aibă mai multe probleme comportamentale și este mai puțin probabil că vor termina liceul, decât cei care au abilitatea de a transforma literele în sunete și transferul acestora în semnificații [774].
6. Câteva citate de interes pentru fiecare individ și pentru fiecare zi [783]:
a. „Nu e trist să nu ai bani. E trist să ai DOAR bani!” Comentariu: în viață poate descoperi fiecare o mulțime de bucurii, satisfacții – personale, profesionale, familiale etc.
b. „Niciodată ne te uita înapoi. Dacă Cenușăreasa s-ar fi întors după pantof, nu ar fi devenit prințesă.” Comentariu: în viață, în științe uitatul înapoi înseamnă regândirea sau răz-gândirea [574; 646].
Principiul filosofic al lui DECARTES - gândesc deci exist poate fi rescris și astfel: mă răzgândesc, deci exist (cu explicațiile din sursele bibliografice).
c. „Dacă tac, nu înseamnă că ai dreptate. Înseamnă că am înțeles că degeaba îți explic.” Comentariu: și tăcerea poate fi un răspuns, nu aprobator, ci care evită o dispută sau jignire.
d. „Avantajul când ești inteligent, este că poți face oricând pe prostul...ceea ce invers este imposibil.” Comentariu: inteligentul poate simula că nu a înțeles, că nu a auzit...
e. „Nu există întâlniri întâmplătoare. Orice om din viața noastră este un test, o pedeapsă sau un cadou.” Comentariu: este important să ai discernământ ca să poți face distincția!
f. „Cel mai frumos cadou pe care îl poți face cuiva este TIMPUL TĂU, pentru că dăruiești o bucată din viața ta, pe care nu o vei lua niciodată înapoi!” Comentariu: ca orice faptă bună, nu se așteaptă plată!
7. GENGHIS HAN (sau GINGHIS-HAN) și-a datorat succesele înțelepciunii de a găsi și promova oameni capabili, care să dorească să se perfecționeze continuu.
Împăratul NAPOLEON I este considerat primul șef de stat care a considerat meritocrația ca singurul element determinant în promovare: în armată, administrație, justiție.
8. Am întrebat pe cineva care a fost implicat în politica românească de după 1990, dacă la propunerea de promovare a unui membru de partid i se cer răspunsuri la cel puțin următoarele întrebări:
a. Ce studii are? Răspuns: NU.
b. Care este experiența de viață, activități? Răspuns: NU.
c. Care sunt propunerile (indiferent de domeniu) pe care le face și pe care le urmărește? Răspuns: NU.
Dar decidentului – un comitet sau persoana responsabilă de calitatea actului politic și de urmările numirii într-o funcție de răspundere – ar trebui să i se pună la îndemână un dosar alcătuit de un birou de Resurse Umane. Nu de urmărire, ci de caracterizare a potențialilor viitori conducători ai țării și, mai ales, ai destinelor cetățenilor țării, cu responsabilități diferite, incluzând imaginea țării și încrederea în țară și oamenii ei. Ca filtru suplimentar s-ar mai diminua aspecte de promovare pe baze subiective (folosind un eufemism!).
Urmările se văd – și în trecut și în prezent – cu efectele rămânerii în urmă a României față de celelalte foste! Nu numai: se vede și prăpădul (compar ceea ce s-ar fi putut face cu ceea ce s-a reușit, cu alte cuvinte potențialul țării este mult mai mare decât cel al unei politici de tip gașcă) promovării unor yesmeni (într-o traducere necanonică ar însemna aplaudaci, lingăi), care aveau ca singure obligații îndeplinirea vrerii celui/celor care i-au promovat și umplerea buzunarelor proprii (și ale familiei) cu tot ce se poate.
Plecând de la sloganuri – nu ne vindem țara, moarte intelectualilor etc., nu s-a vrut refacerea economiei pe noi baze, doar prădarea acesteia. Într-o altă ordine de idei, mănăstirea Curtea de Argeș a fost construită pe zidurile unei biserici mult mai vechi. Noi reținem din legenda Meșterului Manole doar faptul că venirea la putere ne dă dreptul să ștergem (să facem tabula rasa) tot ce au făcut predecesorii, fără discernământ. Chiar dacă ce a fost făcut înainte – inclusiv de adversari – s-a dovedit bun, folositor, viabil etc. Rezultatele se văd și se vor mai vedea! Am mai avut parte de sloganuri mobilizatoare: România educată și România lucrului bine făcut! Au apărut și alte semne ale culturii unei părți a clasei politice (mie îmi vine foarte greu să folosesc acest termen, pentru că s-ar potrivi mai mult cel de gașcă!), anume diplome false sau inexistente – de la miniștri, șefi de departamente guvernamentale...până la nivelul de Prim Ministru. Dobândirea de titluri academice (doctor în diferite domenii) s-a dovedit, în cazul unora, doar un furt nevinovat - dar tot furt rămâne după canoanele proprietății intelectuale.
Dacă tot se folosește munca, gândirea alcuiva, acest lucru trebuie recunoscut prin citarea fragmentului, autorului și lucrării. De fapt este vorba de furt sadea, de pe urma căruia au dobândit (și o mai fac încă) câștiguri, notorietate și cocoțarea în alte funcții bine remunerate. De o astfel de cultură are nevoie țara, așa vrem să prosperăm?! Una dintre nedumeririle mele: de ce trebuie ca întreaga țară, prin daniile (finanțările) din bugetul țării, să plătească organizații private (pentru că partidele sunt structuri private, care urmăresc să ajungă la putere pentru a-și aplica ideile, politicile), cu care de multe ori nu sunt de acord, ca să nu mai spunem de efectele acestor danii.
Un recent scandal are loc în Casa Regală britanică: unul dintre frații Regelui Charles III a fost implicat în activități imorale și nedemne pentru o persoană aflată atât de sus pe scara ierarhică și a moralei. Ca urmare a fost deposedat de TOATE avantajele și atributele care-i reveneau prin poziția din Casa Regală! La ei se poate, la noi se oferă, în continuare, posibilitatea accesului la demnități, câștiguri, la amețirea unora care ar putea acorda credit unor astfel de indivizi.
Ce cultură este cea care are ca ministru al educației un individ care nu știe să vorbească corect limba țării lui? Cum să conducă, să elaboreze legi indivizi care se bâlbâie atunci când li se cere o părere, când în dezbateri parlamentare se urlă, se proliferează cuvinte de ocară, mahalagisme și alte produse ale unei (sub)culturi? Indivizi care ocupă locuri ca umplutură, care dorm relaxați în timpul ședințelor de dezbatere a legilor care trebuie să ne conducă, care nici nu știu de ce ocupă un anumit loc – în Parlament, în administrație etc? Un fost politician de frunte afirma că maximum 10% dintre parlamentari își merită locul! Cum ne reprezintă țara în excursiile parlamentare în țări în care nu avem, practic, niciun interes, în afara celui turistic?!
9. În povestea – „Moș Ion Roată și Unirea” de Ion CREANGĂ, un mare boier dorea să-i facă pe țărani să priceapă care sunt avantajele Unirii și schimbării mentalităților. La căratul unui bolovan trudeau doar țăranii, cu boierul în jilț. Ceea ce a înțeles Moș Ion Roată - și ulterior – și ceilalți țărani este că de la vorbă la faptă este o mare deosebire! Nu pare același lucru și acum cu lupta pentru tăierea unor drepturi nesimțite?! Mai mult, neavând cunoștințe juridice mă întreb dacă este corect, cinstit, moral ca partea care judecă să fie parte din conflict??!!
10. În anii prigoanei comuniste, un student politehnist de la Galați a fost torturat cumplit de securitate. După ce a scăpat de chinurile fizice a fost condamnat la mulți ani de pușcărie. În discuțiile cu alți pușcăriași (pe considerente de gândire) le-a spus acestora cam așa: indiferent cum te tratează țara ta, ești dator să-i dai totul! (A se compara cu ceea ce se întâmplă acum și cauzele care au condus la dificultățile prezente ale țării). Mircea VULCĂNESCU (Petre ȚUȚEA îl considera pe Mircea VULCĂNESCU cel mai deștept din generația lui – care-i include pe Mircea ELIADE, Emil CIORAN, Eugen IONESCO etc.), care a fost condamnat la mulți ani de închisoare, pentru că în timpul războiului contra URSS a ținut economia țării pe linie de plutire, dar a murit sacrificându-se pentru a-l salva pe un alt deținut, le-a spus multor alți deținuți: „Să nu ne răzbunați!” Comparați!
11. Am încercat vreme de circa 30 de ani să promovez noi produse sau tehnologii – aproximativ 30 de pachete (dintre care unele premiere mondiale), prin crearea unui centru tehnologic a cărui înființare am ratat-o de trei ori: a) prima dată, având o finanțare din partea actualei UE de peste 7 mil USD, proiectul a căzut pe motiv de mineriadă; b) a doua ratare a fost pentru că Ministerul Cercetării a considerat că (eu) responsabilul de program nu are experiență și că propunerea nu este relevantă! c) a treia ratare a fost din cauza lipsei totale de interes la nivel de învățământ universitar, asociații industriale, patroni/directori de companii românești dar și străine! În foarte multe țări industrializate se aplică mai multe din prevederile pe care le-am prevăzut în realizarea acestui centru de dezvoltare.
Dar:
- „Succesul nu este un final, eșecul nu este fatal: curajul de a continua contează” – Winston CHURCHILL.
- „Este imposibil să trăiești fără să faci vreo greșeală, în afara cazului în care trăiești cu atâta prudență încât ai putea să nu trăiești deloc - caz în care eșuezi în mod implicit”– J.K. ROWLING (autoarea seriei Harry Potter).
- „Nu am pierdut niciodată. Ori am învins, ori am învățat” – Nelson MANDELA.
12. Chestiuni/sfaturi ZEN
- Fă lucrurile unul câte unul/nu toate deodată
- Fă-o pe îndelete și cu bună știință
- Fă-o complet
- Fă mai puțin
- Lasă spațiu/distanță între lucruri
- Desfășoară ceremonii
- Alocă timp pentru anumite lucruri
- Să ai timp să te așezi
- Zâmbește și servește-i pe alții
- A face curățenie și a găti devin meditații
- Gândește-te la ce este necesar
- Trăiește în mod simplu
NOTĂ: Imnul nostru național începe astfel:
Deșteaptă-te române din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croiește-ți altă soartă,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.
Dar din 1989 au dispărut „dușmanii externi", dar au rămas cei interni, sau urmașii acestora. În piesa „Apus de Soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, autorul pune în gura marelui domnitor următoarea replică: „Țineți minte cuvintele lui Ștefan: Moldova (acum se poate înlocui cu România!) nu e a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor." Adevărul, din cele pe care le știu, nu numai eu, este că replica se aplică ad literam, adică cei care au împilat vreme de zeci de ani România au transferat problemele (inclusiv averile, cunoștințele, legăturile etc.) urmașilor lor!
Și a treia putere în stat, care trebuie să apere adevărul, cinstea, dreptatea ce a făcut/face? Au trecut peste 30 de ani și încă nu se știe cine poartă vina dârâmării imaginii țării după elanul de simpatie! Care sunt măsurile pe care apărătoarea dreptății le ia pentru ca mari evazioniști, hoți, criminali să nu mai poată ocoli rigorile legii (întortocheată, stufoasă, contradictorie uneori)?! De ce se tot amână judecarea sau hotărârea decisivă a unor spețe până ce expiră termenul de judecare?
În aceste condiții trebuie reconstruită țara și adusă la nivelul resurselor pe care, teoretic, le are: oameni, bogății ale solului și subsolului, agricultura, condițiile climatice etc.! Cum se reface încrederea că cinstea, munca, inițiativele sunt încurajate, susținute pentru a da roade?
13. Un raport recent (al Ministrului Educației) a arătat dimensiunea reală a problemei infiltrației constante a ignoranței în fundație: în prezent, din cauza educației precare, avem de-a face cu „o problemă de securitate națională". Elevii învață pe dinafară, dar nu înțeleg și, drept urmare, informația nu se fixează, ci folosește atât cât să fie luat un examen. Bifează teme, dar nu sunt încurajați să pună întrebări (lămuritoare). Sunt notați, dar nu stimulați. Avem generații de absolvenți care poate știau să recite o formulă în școală, însă în viață nu mai știu cum s-o folosească. Care știu că există ecuații, dar nu știu că viața e o ecuație cu multe necunoscute.
Raportul prezentat () vorbește despre nevoia unui sistem care nu doar să transmită cunoștințe, ci care să formeze cetățeni apți să învețe pe tot parcursul vieții. Absolvenți care nu rămân blocați în informația primită în liceu sau facultate, ci care știu cum se produce știința, cum se naște inovația, cum se cultivă discernământul. Este o invitație târzie, dar necesară, de a muta centrul de gravitație al educației de la conținut la sens, de la repetiție la gândire, de la memorare la aplicare.
Reiau una dintre declarațiile lui Neagu DJUVARA: „am fost educat să am un cap bun, nu unul plin!”.
Într-o discuție publică, un antreprenor relata că având nevoie de doi ingineri în specialitatea mașini-unelte sau tehnologii de prelucrare a trebuit să stea de vorbă cu douăzeci de ingineri, unii având 2-3 diplome (dar neștiind de unde sunt?!) și cu greu a putut să aleagă doi dintre ei!
<Cum îți aperi democrația dacă majoritatea nu înțelege cum funcționează aceasta? Cum combați manipularea dacă oamenii nu pot distinge între fapte și opinii? Cum putem vorbi despre implicare civică, despre spirit critic, despre participare conștientă, când mulți dintre cei care votează nu reușesc să înțeleagă complet nici măcar ce li se propune? Și nu pentru că ar fi leneși sau dezinteresați, cum folosim prea adesea aceste replici facile, ci pentru că nimeni nu i-a învățat cum să gândească. Doar să reproducă mecanic formulele pe care le aud cel mai des.
„Da, e grav. Dar ce putem face noi ?" Doar că acum, poate mai clar ca niciodată, nu mai vorbim despre o problemă de sistem. Vorbim despre o bombă cu ceas în inima societății.
Situația poate fi salvată, însă nu prin proiecte de fațadă, () ci printr-un efort național, care începe cu recunoașterea problemei și continuă cu o schimbare reală și voită în întreaga societate, de la modul cum se predă, se învață, se evaluează și până la modul cum propagăm educația în societate. Cum încurajezi cultura prin mass-media? Cum sprijini consumul de carte? Cum atragi oamenii din fața ecranului cu telefon, în sălile de teatru?
...întrebarea nu e dacă educația noastră mai poate fi salvată, ci dacă avem voința necesară să o facem nu pentru olimpici. Nu pentru elite. Ci pentru fiecare copil care intră în clasă cu o curiozitate vie și iese, patru ani mai târziu, cu o minte goală și cu o inimă obosită, având iluzia că a luat nota maximă la Bac >. [706]
<„Atena" ...înseamnă forța înțelepciunii, a cumpătării, a rațiunii. () Idealul maximului bine public ajunge, de regulă, să fie pervertit, așa cum s-a întâmplat cu comunismul: egalitatea devine egalitarism forțat, proprietatea comună devine sărăcie comună, educația devine propagandă, conducerea științifică devine politica partidului, legea justă devine abuz legalizat etc. Societățile se scindează, se frâng, suferă, se luptă fiecare cu ea însăși și cu celelalte, un război cu multe victime se duce între „Atenele" și „Atlantidele" noastre, adică între aspirația autentică spre adevăr, frumos și just și formele politice degenerate ale acestor aspirații.
Dar, de fapt, „Atena" și „Atlantida" există și în fiecare din noi, fiecare avem un bine ideal în care credem și pe care sperăm să-l realizăm, dar fiecare ideal este pândit de o pervertire: un moment de neatenție și curajul devine tupeu, inteligența – șmecherie, mândria – aroganță, cultura devine erudiție stearpă, măreția ajunge megalomanie, exigența se transformă în pedanterie, libertatea devine licențiozitate etc. Se pare că aceasta este natura umană () chiar dacă Atena mai și triumfă uneori, ambele cetăți totuși sunt, de obicei, lovite de catastrofă: una ajunge împuținată și uitucă, cealaltă , Atlantida, se scufundă, însă nu fără rest: lasă în urmă un mâl adânc, care, cu încăpățânare, ne va refuza ieșirea în Oceanul de dincolo... > 707]
„Oamenii, în mare parte, nu mai primesc educație științifică autentică în școală, ceea ce îi face incapabili să înțeleagă metoda științei reale și s-o distingă de pseudoștiințe. Știința – și mai ales științele vieții, precum medicina și biologia, pentru a nu mai vorbi despre istorie sau sociologie – nu oferă răspunsuri certe și nici nu pot s-o facă. Omul de știință poate avea ezitări normale; există în știință controverse firești (), care duc la progres. Dar profanul, din lipsa educației, crede că oamenii de știință autentici ezită sau se contrazic din nepricepere sau rea-voință, la fel ca politicienii. În acest caz, i se pare că pseudoștiințele, unde nu sunt contradicții, sunt mai credibile.() Mulți oameni reintră voluntar sub tutelă și nu mai au nici curajul, nici dorința cunoașterii. Preferă ignoranța. Deviza timpului: „Sapere time (Teme-te să știi)." Andrei CORNEA, DILEMA VECHE, Anul XXI, nr. 1038, 29 februarie – 6 martie 2024.
NOTĂ: După revenirea acasă a tatălui meu, după ani de recluziune, am ajuns să vorbim de comunism, eu fiind încredințat de bunele intenții ale acestei filosofii. La un moment dat, tata (preot ortodox) mă întreabă: ce a făcut HRISTOS? După câteva secunde am răspuns că a schimbat legea veche cu legea nouă. Adică, m-a întrebat tata? Am răspuns că „în loc de dinte pentru dinte” a propovăduit „întoarce și celălalt obraz.” Și care este esența creștinismului? m-a întrebat mai departe tata. După o clipă de gândire i-am răspuns „iubirea.” Dar MARX ce-a făcut? Eu, bățos, i-am răspuns că a propovăduit „lupta de clasă.” Și care este esența luptei de clasă, m-a întrebat tata? Am cumpănit și în final am răspuns ura. În final tata m-a întrebat și crezi că pe ură se poate construi ceva? Nu am mai răspuns, dar de atunci nu mai sunt comunist!
La ora actuală se duce o campanie susținută de un post de televiziune care îndeamnă la eliminarea urii din societate. O doresc din toată ființa!
14. <Erudiția e bună dacă e destul de înaltă și destul de caldă. Dincolo de această exigență, intră în joc două posibile portrete: pe de o parte eruditul acru, care disprețuiește nonșalanța eseistică ca pe un capriciu facil și metafora ca pe o fandoseală sentimentală, iar pe de alta eseistul ludic, care disprețuiește seriozitatea cercetării și scrupulul documentării tenace ca pe niște afectări belferești, ba chiar ca pe o expresie a unui luciferic complex de superioritate. Pe de o parte inconsistența zvăpăiată a fluturelui, pe de alta cenușiul sumbru al moliei... Corolar pedagogic: degeaba ești tot mai învățat dacă asta te împiedică să rămâi viu, dubitativ, nemulțumit de sine. Și bucuros să te dăruiești celuilalt. ()
„Primul semn al unei stări înapoiate din punct de vedere al culturii este toleranța. Când cineva crede că numai el are dreptate, când cineva crede că în afară de concepția creierilor săi nu mai este nimic altceva în viața socială, acela este un om incult, care n-a avut încă putința de a-și da seama cât de variate, cât de multiple sunt manifestările gândirii omenești"- citat din P.P. CARP, semnalat cu adeziune de Nicolae STEINHARDT. >[709]
Nu știu alții cum gândesc, dar citatul din Nicolae STEINHARDT mă duce cu gândul la recente controverse, burzuluieli referitoare la menținerea unor drepturi pretinse, față de posibilitățile actuale și, nu în ultimul rând, la probleme de etică și empatie!
„Căutarea se face pe numeroase căi, dar obiectul căutării este mereu același. Drumurile se deosebesc, ținta este unică. () Atunci când oamenii ajung acolo, toate certurile, disputele și conflictele ivite pe cale se sting. Iar cei ce își spuneau pe drum: Greșești și ești necredincios, uită, odată ajunși, de certurile lor fiindcă inimile le sunt acum una" – Djalal od-Din Rumi, citat de Anca MANOLESCU: Senilitatea ayotallah-ilor; DILEMA, Anul II, nr. 69, 3-9iulie 2025
15. Mai aproape de noi, solidaritatea a devenit numele acestei iubiri cultivate între cetățeni care, de fapt, își sunt unii altora complet necunoscuți. E o formă de grijă și de prietenie cetățenească ce face ca fiecare dintre noi să accepte să moară apărând aceste bunuri uneori abstracte (cazul unui război), sau să accepte tacit impozitele ce fac posibilă construcția unui sistem instituțional complex de uniformizare culturală și politică, de educație. () „un noi care nu mai e format doar din supușii unui rege () sau din apartenențe tribale sau familiale, ci din cetățeni care-și recunosc unii altora apartenența la o comunitate de valori și de destin politic." [710]
16. Metode de disciplină pozitivă/fermă
a. Elaborați reguli foarte clare, nu fiți ambigui (cum arată legislația actuală?);
b. Recunoașteți când școlarii se comportă corect și apreciați acest lucru;
c. Fiți preciși când lăudați școlarul - fiți sigur că ei știu de ce sunt lăudați;
d. Recompensați un comportament excepțional;
e. Fiți clar cu privire la consecințele unui comportament necuviincios;
f. Du la bun sfârșit explicând consecințele nerespectării regulilor.
TEACHER
Regulile enumerate se referă la sistemul educațional. Câte dintre acestea se aplică în societate? Câți dintre concetățeni suportă consecințele ignoranței, greșelii luării unor decizii/hotărâri greșite/rău intenționate? (indiferent de rangul social sau poziția în societate). Mă refer la decizii politice, judecătorești, în administrația locală erc.
17. Câteva cugetări ale unor oameni care au schimbat lumea:
a. Steve JOBS a fost numit carismatic, necioplit, temerar, geniu, revoluționar, inovator. Dar ceea ce-l definește este un succes monumental: Definesc caracteristica super- omului prin trei cuvinte: menține-te curios. Curiozitatea lui a fost cu scopuri practice și cu rigoare – Jony IVE.(în engleză sunt doar două cuvinte: stay curious).
Lideri ca JOBS permit echipei libertatea de a învăța ceva nou, cu aceeași curiozitate, care contribuie cu propriile idei, experimente, încercări, ratări și încercări din nou până la găsirea unei soluții. Nu are sens să angajez oameni deștepți și să le spun ce să facă; angajăm oameni inteligenți pentru a ne spune ce-i de făcut – JOBS.
b. Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu mi-e străin – Terențiu (dramaturg și poet roman).
c. Întotdeauna oamenii sunt dornici de noutăți și de călătorii – Plinius cel Tânăr.
d. Albert EINSTEIN a declarat că nu are un talent deosebit, ci că este, mai curând, un curios pasionat.
Pentru a stimula noi niveluri de curiozitate, care conduc la creativitate, și mari idei,sunt necesare trei elemente:
1. Observați lucrurile dimprejurul vostru.
NOTĂ: Am mai făcut afirmația că oamenii descoperă, de fapt, ceea ce înțeleg din natură sau din propria lor alcătuire. Cu excepția roții și a laserului!
2. Întrebați cum și de ce lucrurile evoluează așa cum o fac.
3. Adoptați ieșirea din zona de confort. [718]
18. Ordinea publică internă se destramă din cauza decalajelor uriașe în ceea ce privește nivelul de educație al oamenilor, nivelul oportunităților, nivelul productivității, nivelul veniturilor și al bogăției, precum și valorile – din cauza ineficienței ordinii politice existente de a rezolva situația. Fenomene naturale (secete, inundații și pandemii) sunt din ce în ce mai perturbatoare. Schimbări uimitoare în tehnologie, cum ar fi AI, vor avea un impact puternic asupra tuturor aspectelor vieții, inclusiv asupra ordinii monetare/debite/economice, a ordinii politice, a ordinii internaționale (prin afectarea interacțiunilor dintre țări din punct de vedere economic și militar) și a costurilor de luptă cu fenomenele naturale. Ar fi cazul să ne concentrăm și asupra modificării acestor forțe și asupra modului în care ele se influențează reciproc. [735]
19. Revoluția tehnologică actuală a schimbat întrebările CE și CUM producem prin CINE gândește. Algoritmii nu doar ne ajută, ci ne vor înlocui. Revoluția industrială a înlocuit munca fizică, pe când revoluția AI reconfigurează relația cu cunoașterea, cu creativitatea și procesarea informației. [737]
Din punctul meu de vedere (dar și al altor specialiști, analiști) rolul AI, cel puțin deocamdată, se reduce la ultima funcție. Întreaga inteligență a AI se bazează pe algoritmii pe care programatorii (IT-iștii) i-au introdus în sistem. Luarea deciziilor, creativitatea vor rămâne apanajul omului. Corectitudinea soluțiilor, variantelor depinde atât de corectitudinea datelor oferite AI, cât și de priceperea celui care, pe baza soluțiilor oferite de AI, va decide.
Înainte de a merge mai departe și de a aprofunda aspecte legate de cultura organizațională, care va face obiectul multor pagini de aici înainte, cred că este de interes să introduc aspecte ale culturii așa cum sunt definite în DEX:
1. Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.
NOTĂ: Cum s-ar putea elimina din cultura românească acele tipuri de culturi care numai valori nu pot fi numite!?
2. Faptul de a poseda cunoștințe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoștințe, nivel (ridicat) de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva.
3. Om de cultură e o persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale multe și temeinice.
Cu acest bagaj trebuie mers înainte, cu multe eforturi, dar și cu multă înțelepciune, cu o conducere – la toate nivelurile și în toate domeniile – care să știe că trebuie, că se poate, că știe cum. Începutul trebuie să fie pe mai multe direcții: educație, justiție, sprijin financiar, cercetare/dezvoltare, economie cu toate ramurile ei, agricultură, sisteme de comunicare etc.
În numărul viitor vom discuta despre CULTURĂ și nu numai.
