Într-un context global tot mai polarizat, valorile etice par să devină fluide, influențate de schimbările politice și de interesele economice. Tot mai mulți lideri de organizații se întreabă ce mai înseamnă, de fapt, etica în afaceri. Este aceasta un set stabil de principii care ghidează deciziile pe termen lung sau un instrument de marketing care poate fi adaptat după conjunctură?
Am citit recent un articol intitulat „How to Approach Business Ethics as Global Consensus Breaks Down” (publicat în Harvard Business Review, autori: Richard Bistrong și Anna Romberg), care tratează exact acest subiect. Autorii observă că în majoritatea țărilor nu mai există un consens legat de ceea ce înseamnă „etică” în business.
Un exemplu foarte clar este diferența dintre SUA și UE. În SUA, Trump a câștigat alegerile cu un procent foarte mare, tocmai pentru că a declarat că nu va mai folosi același sistem etic ca până acum. Astfel, a ales să iasă din Acordul de la Paris, „drill, baby, drill”, să nu mai recunoască decât două sexe și să elimine toate politicile DEI (Diversitate, Echitate, Includere/Incluziune) din administrația SUA. În același timp, Uniunea Europeană rămâne pe aceeași poziție de până acum, de ideologie progresistă: păstrează politicile de diversitate, de protejare a mediului și de justiție socială. Cu toate acestea, și la nivelul UE mai multe partide conservatoare încep să aibă din ce în ce mai multă susținere din partea populației, ceea ce este posibil să determine și aici, mai devreme sau mai târziu, schimbarea principiilor etice actuale.
Pare ciudat ca între SUA și UE să fie o ruptură atât de mare, având în vedere că cele două puteri au în teorie aceleași valori fundamentale: libertate, democrație, egalitate etc. Dacă ai anumite valori, atunci, teoretic, și modul în care te comporți ar trebui să fie similar și să reflecte acele valori. Dacă nu, este posibil ca valorile pe care declari că le susții să nu fie, de fapt, valorile reale, cele în care crezi cu adevărat.
De exemplu, o lipsă de consecvență s-a observat la foarte multe companii americane, care până acum erau campionii ESG (Environmental, Social, Governance), și care și-au încetat toate campaniile legate de diferitele sărbători progresiste (pride month, black history month etc.), nu au mai ținut cont de criteriile DEI la angajări și altele asemenea, în momentul în care noua administrație a oprit USAID (fapt care a avut repercursiuni și în Europa).
Putem spune că această metodă de a păcăli publicul prin prezentarea unei companii ca fiind etică, și care în realitate face anumite lucruri doar pentru a atrage investitori, angajați, consumatori, scutiri de taxe etc., este dovadă clară de ipocrizie din partea acestor mari companii. Nimic nu afectează mai mult o companie decât lipsa de încredere a publicului în brand. Dacă până acum era parte din identitatea brandului faptul că are politici DEI, iar consumatorilor li se sublinia acest lucru cu orice ocazie, acum au ajuns să scoată complet de pe site-ul companiei orice detaliu legat de acest aspect: nu au mai schimbat poza de profil de pe rețelele sociale în timpul lunii Pride, nu mai au posturi deschise pe criterii DEI etc.
Să nu uităm că ESG a fost dezvoltat de ONU în 2004, și unii specialiști spun că a fost creat ca o extensie de facto a puterii de guvernare/ legislative prin încurajarea sau pedepsirea unor comportamente, acolo unde guvernul nu putea să controleze organizațiile. De asemenea, să ne aducem aminte, că cel mai mare fond de investiții din lume, Blackrock, care a folosit sistemul de scor ESG pentru a determina în ce să investească, a început încă din 2024 să renunțe la investiții legate de mediu și justiție socială.
Acesta este contextul global legat de etica în afaceri. Dacă suntem interesați cu adevărat de crearea unei organizații care să aibă valori și principii care să nu se schimbe în momentul în care puterea politică se schimbă, ar trebui să reflectăm și să ne răspundem la câteva întrebări:
- Care sunt valorile mele? Cum se manifestă aceste valori în organizația din care fac parte?
- Care sunt valorile organizației? Cum se manifestă aceste valori?
Poate că ar fi bine să definim câțiva termeni pentru a putea dezvolta mai departe ideile:
- Valori = o judecată despre ce este bine/de dorit și ce este rău.
Exemplu: „Sinceritatea" este o valoare.
- Principii = o regulă după care te ghidezi.
Exemplu: „Să nu minți" este un principiu.
Acum, că avem definiți termenii, putem continua cu analiza actualului sistem etic și a problemelor pe care le prezintă.
Să presupunem că politicile ESG, DEI, CSR (Corporate Social Responsability) sunt 100% cele mai bune politici pentru oameni, societate, planetă. În acest caz, de ce companiile care le declarau ca fiind valorile lor cele mai importante le opresc imediat atunci când nu mai au beneficii directe (când nu mai vin banii)? Adică, spre exemplu, dacă vorbim despre viitorul umanității și se pune problema încălzirii globale, aceste companii ar trebui să continue să își susțină principiile, pentru că altminteri am putea crede două lucruri despre ele: că nu le pasă de oameni (ci doar de bani) sau că nu este o problemă atât de mare încălzirea globală, dacă se pot opri deodată din toate acele politici care teoretic o încetineau. În oricare dintre cele două variante, aceste companii, care și-au schimbat valorile odată cu dispariția banilor, ori nu le pasă cu adevărat de oameni, ori sunt mincinoase (pentru suma potrivită), și ipocrite în ambele situații. Urmăriți, de exemplu, ce a făcut Boeing în ultima perioadă. Scandalurile uriașe în care au fost implicați i-au determinat să își schimbe politica pentru că aveau pierderi foarte mari.
Putem să facem acest test în orice organizație acționăm. De exemplu, în cazul meu, când am fost student la filosofie am avut surpriza neplăcută ca la cursuri și seminarii (nu la toate, este adevărat) să se facă politică sau să se impună o anumită viziune asupra studenților, lucru care contravine valorilor și principiilor afirmate de facultate. Eu am ales acea facultate pentru a învăța cum să gândesc, nu ce să gândesc. Pentru mine acesta a fost motivul principal pentru renunțarea la studiile din cadrul acestei facultăți. Și nu am fost singurul.
Pentru mulți oameni care au valori bine stabilite și principii pe care nu vor să le încalce, o organizație care este „fățarnică”, una spune altă face, este un motiv suficient pentru ca ei să părăsească organizația sau, și mai rău, să facă reclamă proastă oriunde se vor duce mai departe.
Autenticitatea liderilor din companie și politicile care să fie aliniate la valorile companiei sunt factorii cei mai importanți în „employer branding” și în retenția angajaților. Dacă în timpul recrutării îi spunem candidatului că avem valorile X și o cultură organizațională Y, iar după ce acesta începe să lucreze, foarte repede observă că valorile sunt A și cultura organizației este B, e firesc să plece. În schimb, dacă îi spunem încă de la început candidatului că avem A și B, este posibil ca el să nu mai accepte poziția, dar poate va fi un alt candidat care se va simți mult mai bine într-o astfel de companie, decât într-una X,Y.
Dacă sunteți într-o poziție de leadership în organizație va trebui să vă gândiți serios la ce valori și principii aveți în companie și cum sunt acestea comunicate și înțelese atât de cei din exterior, cât și din interior. Azi oamenii pot afla foarte ușor cum este în interiorul unei companii, cu 2-3 căutări pe Google. De aceea, acum se pune accentul atât de mult pe Authentic Leadership (Leadership autentic).
Cei care urmează să se angajeze (Gen Z), ca mine, au avut acces la mai multe canale de informare, nu doar la cele susținute de „putere” (oricare ar fi fost ea), decât orice altă generație precedentă. Acest lucru a dus la scepticism față de putere/stat/guvern (sunt studii care arată că în SUA 76% din Gen Z au „foarte puțină încredere” și „puțină încredere” în stat) și față de mesajele care vin pe canalele susținute de către acestea, pentru că au văzut ipocrizia statului în școală, unde una se declara la televizor și alta se întâmpla în clasă. Mulți dintre cei din Gen Z s-au săturat de această ipocrizie, iar acum sunt cinici și nu „mușcă” momeala textelor de marketing folosite în departamente de HR pentru a atrage noi talente. De câte ori nu am văzut în anunțuri la joburi de IT „promovăm inovația și creativitatea angajaților noștri”? Și imediat după angajare ți se dă o listă de sarcini pe care le faci cum ți se spune, nu cum crezi că ar fi mai bine, iar atunci când ai o idee nu ești luat în seamă. Eu știu cel puțin trei colegi de liceu care lucrează în domeniu și care au trecut prin aceeași poveste. Chiar dacă, evident, nu au multă experiență, au o altă perspectivă asupra problemelor și pot veni cu idei foarte bune. Ar trebui să li se dea în mod real șansa de a-și arăta creativitatea, dacă pentru asta au fost angajați.
În opinia mea, dacă o organizație este consecventă în valorile și principiile pe care le promovează, dar și în acțiunile și cultura organizației, aceasta are cele mai mari șanse să atragă și să rețină angajații. Oamenii nu suportă sentimentul de disonanță cognitivă pe care o creează locul de muncă unde sunt obligați să declare ceva, dar să se comporte diferit.
Cel care ocupă o poziție de conducere într-o organizație ar trebui să fie atent la ce valori și principii alege, pentru că dacă acestea nu sunt văzute cu adevărat în acțiunile și cultura organizației, va avea de suferit mai mult decât dacă nu s-ar fi dus după un trend care să-l determine să se lege de niște valori pe care nu le împărtășește. Pentru că valorile influențează activitățile într-o organizație.
„Cel care are un de ce pentru care să trăiască, poate îndura orice cum” - Friedrich Nietzsche. Indiferent de situația externă, dacă activitatea este ghidată după anumite valori, toate persoanele din cadrul organizației ce rezonează cu aceste valori vor putea trece prin orice perioadă incertă sau riscantă. Autenticitatea este cel mai mare atu pe care îl are o organizație/ brand, și pentru activitatea din exterior și pentru cea din interior.
Etica în afaceri nu ar trebui să fie un decor, ci o coloană vertebrală. O organizație autentică se construiește pe valori asumate, trăite și demonstrate zilnic, nu pe discursuri temporare aliniate cu trendurile. Într-o lume tot mai sceptică și informată, coerența dintre ce spui și ce faci devine cea mai valoroasă formă de leadership.
