Pentru a înţelege, comparativ, avantajele şi dezavantajele oferite de piaţa europeană pentru dezvoltarea industriei şi competitivitatea mondială este esenţial să analizăm cei mai importanţi competitori pentru industria Uniunii Europeane: SUA, Japonia şi China.
1. SUA
Construcţia de maşini din SUA a ajuns la o producţie de 221,6 miliarde EURO în 2010 (44% din producţia Uniunii Europene). Numărul de locuri de muncă este în jurul a 1,1 milioane (40% din nivelul Uniunii Europene). Totuşi, valoarea adăugată în Statele Unite ajunge la 65% din valoarea adăugată în Uniunea Europeană, indicând o productivitate a muncii mai ridicată.
58% din producţia Statelor Unite este destinată pentru piaţa locală, însă cererea locală este în scădere. De aceea, exporturile din SUA cresc rapid, mult mai repede decât importurile din UE. Alte pieţe importante de export pentru SUA sunt Canada, Mexic şi China.
Un fapt îngrijorător pentru SUA este scăderea competitivităţii în tehnologie avansată, de aceea şi măsurile luate de guvern pentru a sprijini industria prin cercetare şi dezvoltare, încurajarea inovaţiei şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. Spre exemplu, Institutul Naţional pentru Standarde şi Tehnologie (NIST) are ca obiect de activitate să lucreze cu industria pentru accelerarea inovaţiei şi creşterea competitivităţii. Până şi structura bugetului Obama arată importanţa industriei pentru economia americană, prin 6 iniţiative ce vor întări competitivitatea în produsele cu o valoare adăugată mare.
2. Japonia
Producţia Japoniei în construcţia de maşini a atins 151,9 miliarde Euro în 2010 (30% din producţia UE). Numărul de locuri de muncă este de aproximativ 0,68 milioane (24% din forţa de muncă europeană). Însă, la fel ca şi în cazul Statelor Unite, valoarea adăugată în Japonia atinge o cotă de 42% şi indică o productivitate mai mare decât în Uniunea Europeană.
Productivitatea în Japonia este cea mai mare din toate economiile considerate, cu 78% mai ridicată decât în UE. Cheltuielile cu cercetarea şi dezvoltarea în Japonia reprezintă 3,3% din PIB (locul 3, după Finlanda şi Suedia).
45% din producţia Japoniei este destinată clienţilor interni şi, la fel, suferă un declin major – poate cel mai mare din economiile luate în considerare (în 2010, producţia este jumătate din cât era în 2000).
În mod tradiţional, firmele străine nu au o cotă de piaţă semnificativă în Japonia, mai ales din cauza barierelor culturale (firmele din UE au o cotă de piaţă de 4% în Japonia).
Relocarea este în topul priorităţilor firmelor japoneze, China fiind destinaţia preferată, însă şi UE găzduieşte multe locaţii de producţie.
Politica de inovare este, încă, prioritară în Japonia, prin ,,Planul Ştiinţei şi Tehnologiei’’ (STBP), în cea mai recentă versiune 2011-2016, axându-se pe inovaţia ecologică.
3. China
Până la sfârşitul secolului trecut, marile companii chineze aparţineau statului, neavând o competitivitate tehnologică sau o structură impresionantă. În ultimele decenii, însă, principala strategie a guvernului chinez a fost să importe echipamente avansate pentru a-şi îmbunătăţi producţia internă, încurajând parteneriatele cu firme străine pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele şi resursele în domeniu. Astfel, au reuşit să prindă din urmă competitorii de pe piaţa internaţională şi să-şi dorească să devină globali, prin investiţii străine de mare anvergură. Acest lucru va creşte nivelul salariilor în China şi va forţa întreprinderile din China să treacă la o producţie condusă de tehnologie şi nu de preţuri mici. În 2010, producţia Chinei a atins 480, 6 miliarde EURO (96% din producţia UE). Numărul de locuri de muncă este de 6,1 milioane (şi numărul este în creştere), de 2 ori mai mare decât în UE. Productivitatea muncii este mult mai mică faţă de celelalte economii (deşi creşte puternic).
Producţia este destinată pieţei interne foarte mari, 85% fiind absorbită în China. Creşterea cererii interne este puternică, iar exporturile cresc şi ele cu 20% anual, deci este, încă, mult loc pentru creştere. Producătorii străini împart o cotă de piaţă de doar 15% în China.
În programul de dezvoltare pe termen mediu şi lung, priorităţile sunt axate pe inovarea independentă şi sprijinirea dezvoltării. Industria productivă este definită ca fiind pilonul central al economiei naţionale. Investitorii străini sunt, încă, bineveniţi în China, însă se vor lovi de reguli mai dure în ceea ce priveşte achiziţionarea companiilor.
Cele mai importante pieţe de desfacere pentru industria construcţiilor de maşini sunt: Rusia, Turcia, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, India, Coreea de Sud, Taiwan, Indonezia, Australia, Canada, Mexic şi Brazilia.
Sursa: Studiul referitor la competitivitatea industriei construcţiilor de maşini, realizat de Cambridge Econometrics, Institutul de Tehnologie Danez, ECORYS, Centrul de Studii Economice München.
Georgiana Huiban este Project Coordinator European Power Transmission Distributors Association
