În martie 2022, Banca Europeană de Investiții a făcut public un studiu realizat, pe baza datelor disponibile la finalul lui decembrie 2021, de Departamentul de Economie al BEI, împreună cu Institutul de Studii Economice Internaționale din Viena (wiiw) și Banca Națională a Austriei (OeNB).
Acest raport examinează impactul vehiculelor electrice în Europa Centrală, de Est și de Sud-Est (CESEE), trecând în revistă tendinţele și provocările globale, inclusiv implicaţiile pandemiei de COVID- 19, schimbările structurale din industria auto, rolul vehiculelor electrice în tranziţia ecologică și evoluţiile în producţia de baterii și tehnologia bateriilor, precum și schimbările economice și de producţie din industria auto din CESEE. De asemenea, se iau în considerare opţiunile de investiţii și finanţare pentru tranziţia verde, explorându-se și implicaţiile, riscurile și oportunităţile electrificării pentru industria auto. În continuare vom prezenta pe scurt câteva dintre concluziile raportului, urmând să revenim în numerele viitoare cu prezentări mai detaliate despre tranziţia la automobilul electric și la ceea ce înseamnă acest lucru pentru industrie, așa cum reiese din raportul publicat.
Conform studiului Recharging the batteries, după ce timp de 120 de ani a produs și îmbunătăţit motoare pe benzină și diesel, sectorul auto se află în pragul unei ere noi și în întregime electrice, cel puţin în Europa. Efectul combinat al noilor reglementări și al planurilor producătorilor de echipamente originale (OEM) sugerează că timpul motorizării vehiculelor cu combustie internă (ICEV) — inclusiv modelele plug-in și hibride — va lua sfârșit pe continent până în 2035.
În acest context, s-a stabilit ca ţările din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est (CESEE) — în mare parte dependente de deciziile luate la sediile principalilor jucători din industria auto — să fie o parte integrantă a tendinţei de electrificare în industria europeană de automobile, unele dintre ele fiind chiar proiectate să devină noduri de electrificare în viitor. În orice caz, se așteaptă, de asemenea, ca aceste zone ale Europei să se concentreze mai mult timp pe tehnologiile tradiţionale ale sistemului de propulsie decât Europa de Vest.
Noii jucători își ocupă locul alături de jucătorii consacraţi și apar diverși factori care vor mo-dela în următorii ani electrificarea sectorului în ţările CESEE - bateriile, infrastructura, viitorul vehiculelor cu motoare cu ardere internă pe pieţele emergente și inovaţia sunt printre elementele cheie care ghidează tranziţia către „mașina care a schimbat lumea”. Studiul analizează rolul automobilului în industria din CESEE și investighează cât de pregătită este aceasta pentru cea mai mare schimbare structurală din istorie. Se pune un accent deosebit pe implicaţiile macroeconomice, provocările și riscurile cu care aceste ţări se vor confrunta pe drumul către electrificare.
În prezent, viitorul sectorului auto arată electric, cel puţin în Europa
Transformarea radicală către tehnologiile de propulsie electrică vine în completarea numeroase-lor alte schimbări determinate de tendinţele socio-economice, de cerinţele de reglementare în creștere și de adoptarea tehnologiilor emergente, în special a celor legate de automatizarea și conectivitatea vehiculelor. După ce timp de 120 de ani au produs și îmbunătăţit motoare pe benzină și diesel, majoritatea marilor producători auto (producători de echipamente originale sau OEM - principalii producători de automobile) renunţă treptat la investiţiile în motoare cu ardere internă și anunţă noi obiective pentru producţia de vehicule electrice. Europa este în fruntea electrificării, companiile stabilind obiective mai ambiţioase pentru continentul european decât cele din alte zone, precum China și Statele Unite (unde electrificarea avansează și ea rapid).
Odată cu extinderea și accelerarea furnizării de noi modele de vehicule electrice de către producătorii de automobile, ritmul adoptării acestora crește, iar piaţa reacţionează rapid. În timp ce vânzările de vehicule noi pur electrice (BEV), hibride plug-in (PHEV) și hibride (HEV) au reprezentat doar 1% din vehiculele în circulaţie în Uniunea Europeană în 2019, în 2020 fiind 18% din vânzările totale de mașini noi, ajungând în primele trei trimestre ale lui 2021 la 40% , mulţumită și stimulentelor publice.
O serie de reglementări accelerează revoluţia autovehiculului electric, cu scopul de a aborda schimbările climatice și necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. În cadrul acordului European Green Deal, Comisia Europeană propune pachetul Fit for 55 (prezentat în iulie 2021), care vizează reducerea cu 55% a CO2 înainte de 2030 și de 100% până în 2035 („toate mașinile noi înmatriculate începând cu 2035 vor avea emisii zero” conform propunerii legislative). În plus, se așteaptă ca o nouă normă Euro 7 să introducă standarde și mai stricte privind emisiile de evacuare. Unele state membre ale UE au anunţat deja date specifice pentru eliminarea treptată a 100% din vânzările de vehicule noi cu motor cu ardere internă (ICEV) în următorul deceniu. Efectul combinat al reglementărilor privind emisiile de carbon, a acceptării pieţei, politicilor publice la nivel local și planurilor marilor producători de automobile echivalează cu o interdicţie de facto a vânzării de mașini noi alimentate cu combustibili fosili în Europa, inclusiv modele hibride și plug-in, până în 2035. În mai puţin de 15 ani, modelele pur electrice vor domina întreaga gamă de vânzări de mașini noi, reprezentând de asemenea și marea majoritate a mașinilor aflate pe drumuri.
În ultimele două decenii, sectorul auto a cunoscut o schimbare la nivel mondial în ierarhiile de producţie în favoarea pieţelor emergente. Această schimbare a fost determinată atât de cererea locală în creștere, cât și de relocarea opţiunilor de producţie a principalilor producători auto europeni, japonezi și americani.
Pe acest fond, ţările Europei Centrale, de Est și de Sud-Est au beneficiat de relocarea producţiei din fabricile occidentale, devenind o bază importantă de producţie. Acest lucru a făcut ca industria auto să câștige un rol important în mai multe ţări, printre care Cehia, Slovacia, Slovenia (care se numără printre primele ţări din lume în ceea ce privește producţia de mașini pe cap de locuitor), Ungaria, Polonia și România. Susţinută de fluxuri puternice de investiţii străine directe în ultimele decenii, industria auto a fost integrată în lanţurile valorice europene și globale, numărul producţiei de mașini a crescut, exporturile au crescut puternic, iar sectorul a devenit un motor cheie de creștere pentru aceste economii.
Țările CESSE, dependente de strategia marilor producători auto
Ţările CESEE rămân cele mai concentrate pe sectorul auto din Europa. Acest sector joacă un rol la fel de important în Republica Cehă, Ungaria și Slovacia ca și în Germania, reprezentând aproximativ 20% din totalul producţiei. Cu toate acestea, ţările din regiune tind adesea să fie specializate în funcţiile lanţului valoric cu valoare adăugată mai mică decât cele ale economiilor occidentale. Aceasta înseamnă că sectorul auto CESEE are un avantaj comparativ în funcţia de producţie, în timp ce industria auto din Germania este specializată – în ciuda unui declin în ultimii ani – în funcţii comerciale de pre și postproducţie cu valoare adăugată mai mare, cum ar fi serviciile de cercetare și dezvoltare (R&D) și serviciile pentru afaceri. Prinse în această „capcană a specializării”, ţările din regiune tind astfel să servească drept „economii de fabrică” (economii secundare) în reţelele de producţie europene, în timp ce ţările din Europa de Vest își asumă rolul de „economii de sediu” (economii centrale).
Având în vedere dependenţa de strategiile marilor producători de automobile și de deciziile luate la sediile acestora (în Europa de Vest), fabricile de automobile CESEE sunt profund afectate de tendinţa de electrificare. Marea majoritate a modelelor produse în regiune au fost sau vor fi electrificate în curând, iar producţia de vehicule electrice (EV) crește rapid. Mergând mână în mână cu creșterea producţiei de vehicule electrice, apare și importanţa tot mai mare a tehnologiilor alternative de propulsie în exporturile din regiune. Ponderea vehiculelor electrice în exporturile totale de mașini ale regiunii a cunoscut o creștere semnificativă în ultimii ani, depășind rapid 20% (30% pentru Slovacia și România) din totalul exporturilor de mașini.
Doar unele ţări din regiune vor deveni puncte cheie în industria autovehicului electric
Anunţurile recente ale marilor producători de automobile indică faptul că unele ţări din regiune au potenţialul de a deveni puncte-cheie pentru producţia autovehiculelor electrice. De exemplu, Slovenia, Slovacia și Republica Cehă vor avea în 2030 cel mai înalt nivel de producţie de vehicule electrice pe populaţie, conform Transport & Environment (2021). În plus, se preconizează că producţia auto din unele ţări CESEE se va concentra exclusiv (Slovenia) sau predominant (de exemplu, Polonia) pe vehiculele electrice.
Pe lângă producţia de vehicule electrice, regiunea face eforturi ca să-și asigure un rol în producţia de baterii, deoarece bateriile și infrastructura de încărcare vor fi un element cheie al transformării sectorului auto. Greutatea, logistica costisitoare și importanţa lor în asamblarea vehiculelor electrice înseamnă că este rezonabil să ne așteptăm ca producţia de baterii Li-ion să fie plasată în apropierea regiunilor în care vor fi asamblate vehiculele electrice, un model deja recunoscut în Europa. Cu toate acestea, producţia de baterii este încă dominată de ţările asiatice și în special de China (75% din capacitatea globală), în timp ce Uniunea Europeană rămâne în urmă (cu mai puţin de 10%, datorită exclusiv fabricilor din Polonia și Ungaria).
Întrucât, în următorii zece ani în Europa sunt necesare aproximativ 20-25 de noi locaţii de producţie pentru bateriile electrice pentru a satisface nevoile tot mai mari ale jucătorilor din industria auto, diverse proiecte sunt deja în derulare sau planificate în regiunea CESEE. În plus, unii mari producători de automobile înfiinţează asociaţii comune cu producătorii de baterii sau implementează strategii de integrare verticală.
Starea reţelei de încărcare a vehiculelor electrice este unul dintre factorii cheie ai vânzărilor. Aproximativ 213.000 de încărcătoare accesibile publicului au fost instalate în Uniunea Europeană la sfârșitul anului 2020, dintre care aproximativ 10% erau încărcătoare rapide. Cu toate acestea, distribuţia punctelor de încărcare rămâne foarte neuniformă în Europa, cu ţările din Europa de Sud și CESEE rămânând în urmă și cu lacune semnificative în reţea.
Cel puţin 1 milion de staţii de reîncărcare accesibile publicului trebuie să fie puse în funcţiune până în 2025 (în cadrul European Green Deal) pentru a susţine aproximativ 13 milioane de vehicule electrice estimate și 3,5 milioane de staţii până în 2030 (pachetul Fit for 55) pentru a susţine aproximativ 30 de milioane de vehicule.
Uniunea Europeană și-a stabilit obiective foarte provocatoare în ceea ce privește schimbările climatice și agenda digitală, prin care aceste domenii nu doar coexistă, ci mai degrabă se îmbunătăţesc reciproc într-o așa-numită tranziţie dublă. Chiar dacă ţările CESEE nu sunt contributori principali la inovaţiile care abordează schimbările climatice în mod absolut, se observă în mod clar adoptarea pe scară largă a brevetelor ecologice în sectorul transporturilor. Aproape 20% din brevetele regiunii în domeniul transporturilor sunt legate de vehiculele electrice și de încărcarea lor, o pondere mai mare decât în Europa de Vest, Nord și Sud.
În următorii ani, electrificarea sectorului auto va fi influenţată de diverși factori. În primul rând, chiar dacă progresele tehnologice și varietatea tot mai mare de vehicule electrice disponibile sunt proiectate să le facă mai ieftine, cererea în creștere și oferta limitată de materii prime cheie, la care se adaugă investiţiile și costurile ridicate ale energiei, vor contracara această tendinţă, cel puţin pe termen scurt și mediu. În același timp, aprovizionarea cu vehicule cu motor cu ardere internă se va diminua continuu. În al doilea rând, geografia producţiei celulelor de baterii și implementarea infrastructurii de încărcare vor deveni factori cruciali în transformarea industriei auto. În al treilea rând, având în vedere lanţurile (noi) de aprovizionare și distribuţia geografică a activităţilor, Germania pare să se transforme în noul hub de electrificare al Europei, atât în ceea ce privește vehiculele electrice, cât și producţia de baterii.
Apropierea și legăturile strânse cu Germania oferă regiunii CESEE (în special Republicii Cehe, Slovaciei, Poloniei și Ungariei) potenţialul de a continua să joace un rol important în industria auto. În plus, capacitatea de producţie a celulelor de baterie există deja sau este planificată, pentru a ajuta regiunea să-și păstreze un rol important într-un lanţ de aprovizionare transformat. Este posibil ca schimbarea structurală către electromobilitate să nu fie condusă exclusiv de producătorii auto tradiţionali și de firmele de automobile care sunt deja bine stabilite în regiune.
De asemenea, este foarte probabil ca potenţialii nou-veniţi – fie că este vorba de startup-uri sau firme din alte regiuni geografice, în special din China – să intre din ce în ce mai mult pe scena auto europeană. Mai mult, evoluţiile tehnologice oferă noi oportunităţi firmelor dincolo de industria auto, cum ar fi cele din sectorul IT sau din industria chimică.
Cu toate acestea, în timp ce în ţările CESEE electrificarea își găsește drum în industria auto, trecerea industriei către electromobilitate se face într-un ritm mai lent decât în ţările din Europa de Vest. Acest lucru apare din cauza capacităţii de inovare mai reduse, a capcanei specializării funcţionale și a unui avantaj permanent – cel al costului forţei de muncă (mai scăzut).
Prin urmare, producţia de motoare cu ardere internă va continua mai mult timp în regiune, deservind din ce în ce mai mult pieţele globale unde trecerea la vehiculele electrice va avea loc într-un viitor mult mai îndepărtat.
Pe de o parte, acest lucru poate însemna că ţările din CESEE se retrag de la vârful ierarhiei în ceea ce privește adoptarea tehnologiei vehiculelor electrice. Dar, pe de altă parte, continuarea producţiei de vehicule cu motor cu ardere internă oferă o oportunitate de diversificare și, de asemenea, va atenua efectele negative care vor apărea asupra forţei de muncă, cele sociale și de distribuţie ale tendinţelor majore din industria auto (în special electrificarea, automatizarea și digitalizarea), cel puţin pe termen mediu.
În acest scop, este posibil ca ţările CESEE să se confrunte cu diverse provocări pe drumul către electrificarea mobilităţii. Pe lângă creșterile preţurilor (reale) la mașinile (atât noi, cât și vechi), la materiile prime și la energie, costurile fiscale ale electrificării auto în regiune ar putea fi, de asemenea, semnificative. Acest lucru se datorează nu numai nevoilor mari de investiţii pentru infrastructură, producţie și transport de energie, ci și posibilului sprijin fiscal oferit de guverne pentru a favoriza adoptarea mașinilor electrice în rândul consumatorilor.
Experienţa din ţările pioniere în adoptarea electromobilităţii arată că există pericolul ca ajutorul fiscal oferit să influenţeze prea mult cererea de vehicule electrice (cererea scade semnificativ dacă avantajele fiscale scad). De asemenea, monitorizarea atentă a riscurilor din sectorul financiar este justificată în lumina dezechilibrelor emergente din sectorul vehiculelor electrice. În plus, tranziţia la electromobilitatea va avea un impact asupra ocupării forţei de muncă: vehiculele electrice necesită mai puţină muncă decât predecesoarele cu combustie internă, datorită complexităţii semnificativ mai mici (un motor cu ardere internă are aproximativ 1200 de piese, pe când un motor electric doar aproximativ 200 de componente).
În ceea ce privește impactul CO2 al electromobilităţii, analizele holistice ale emisiilor de CO2 ale vehiculelor electrice de-a lungul ciclului lor de viaţă sugerează că îmbunătăţirile amprentei de carbon vor fi limitate în ţările CESEE până când mixul lor energetic se va muta semnificativ către surse regenerabile.
Industria auto din CESEE va trebui să schimbe multe lucruri pentru a-și menţine rolul dominant. Prin urmare, deși este esenţial ca ţările din regiunea CESEE să ţină cont de importanţa industriei auto și să depună eforturi pentru a rămâne integrate cu nucleul producătorilor auto și cu lanţurile de aprovizionare conduse de Germania, inclusiv prin atragerea de activităţi intensive în cercetare și dezvoltare și a celor cu valoare adăugată mai mare, este de asemenea important să-și concentreze atenţia și asupra altor sectoare promiţătoare pentru industria viitorului.
