La deschiderea ediției din 2017 a târgului EMO Hannovra au fost subliniate câteva idei, de care ar trebui și noi, românii, să ținem seama. Franz-Walter STEIMAIER, Președintele Germaniei, a arătat că o societate deschisă și o economie prosperă se bazează pe un fundament al comunicării și pe încredere.
landului Saxonia Inferioară este un rezultat direct al solidităţii noastre industriale. Expozanţii de la EMO demonstrează căile nu numai de a menţine, ci și de a extinde această soliditate, prin concentrarea pe factori cum sunt precizia, calitatea, productivitatea și, în special, de toate soluţiile noi destinate problemelor de conectivitate și digitalizare”, a declarat la momentul respectiv Stephan WEIL, Premierul Landului Saxonia Inferioară. Subliniind rolul cheie jucat de industria de mașini-unelte, Luigi GALDABINI, Președintele CECIMO în 2017, a declarat: „procesul transformării digitale a influenţat nu doar sfera producţiei din toate sectoarele, ci a revoluţionat societatea în întregul ei."
Sorin LAVRIC, analizând cartea de eseuri „Criza spiritului și alte eseuri”, de Paul VALERY, citează din acesta: „Germania datorează totul unui lucru extrem de antipatic lumii, unor anumite temperamente – îndeosebi englezului și francezului. Acest lucru este disciplina. Nu trebuie dispreţuită. Și, oricum ea se numește altfel: în materie intelectuală se spune metodă și chiar așa i-am și spus." [Luciditate mohorîtă; România Liberă nr.6/5 februarie 2021].
Cu ani în urmă (în jurul anului 1990), citind extrase dintr-un studiu efectuat de o instituţie japoneză referitoare la diferite aspecte ale civilizaţiilor mondiale, rezultau următoarele concluzii:
- În lume există trei centre de „putere": Japonia – tehnologie, care înseamnă disciplină; SUA – care înseamnă putere financiară; Europa – care înseamnă idei.
- În viitor, aceste specialităţi se vor menţine și aprofunda.
La ora actuală au apărut schimbări, în sensul că din punct de vedere financiar, China are un cuvânt greu de spus.
În revista România Literară nr. 7/12 februarie 2021, Dorin TUDORAN face câteva aprecieri privind SUA ultimilor doi președinţi.
„Intrând în Biroul Oval, Trump a preluat America exact cum ar fi preluat o corporaţie. În proprii săi ochi, el devenea The Chief Executive Officer of the USA Corporation. A numit cu voce tare maladii ce macină de multă vreme America. A prezentat o listă de terapii. Unele - terapii-șoc, dure, dar necesare. Altele – nu tocmai potrivite. Make America Great Again (MAGA) a avut un mesaj limpede – Așa nu se mai poate...
O ţară care produce din ce în ce mai multe sloganuri și din ce în ce mai puţine bunuri își sapă singură groapa. Porţi tricou pe care scrie We Are
#1, dar el este produs în China, ca și sneakersii din picioare? Ești deja cu un picior în Utopia și cu celălalt în Distopia (anomalie care constă în situarea unui organ anatomic în alt loc decât cel normal).
La începuturile ei, globalizarea nu a avut doar susţinători ardenţi. A avut și critici lucizi, minţi care au recomandat evitarea posibilelor efecte negative. Dar goana după profit imediat a surclasat prudenţa necesară unei strategii pe lungă durată. Tactica a pus în umbră strategia și azi costurile sunt foarte piperate.
MAGA a fost și un apel la reînvăţarea unor meserii aproape dispărute, la revitalizarea unor industrii care se uită pe fereastră nu spre a vedea cum pleacă în lume produsele lor, ci spre a vedea cum vin din lume produse pe care nu le mai pot oferi.
Joe Biden lansează cu mare tam-tam contraofensiva „patriotică" – Buy American! Vrăjeală. E la mintea cocoșului că pentru a putea să cumperi produse americane, ele trebuie să existe. Cine o poate împiedica să cumpere un produs de mai bună calitate decât cel autohton, când și preţul e mai convenabil, iar produsul american lipsește de pe piaţă? Ce rol are aici patriotismul?
Universităţile de vârf (americane) pretind taxe de școlarizare exorbitante pe care și le permit puţini americani. Dar și le permit studenţi străini, mulţi dintre ei sponsorizaţi discret de stat. China – dar nu numai ea – trimite armate de asemenea studenţi. Ei se întorc acasă cu mult mai bine pregătiţi decât tânărul american de rând.
Grecia unei perioade triste. Recepţie la o ambasadă. Un diplomat occidental îl întreabă pe un strălucit savant elen: Domnule profesor, cum vă explicaţi că ţara dumneavoastră, care a inventat democraţia, se află azi într-un asemenea deficit de democraţie? Excelenţă, vine răspunsul, se pare că am exportat atât de multă democraţie, încât nouă nu ne-a mai rămas deloc.
America nu se află doar într-un deficit de democraţie. A exportat atât de mult know-how, încât, dacă nu reînvaţă să producă, are un viitor foarte problematic. Din păcate, Biden nu a aflat că vremea cârpăcelilor a trecut."
Am introdus aceste consideraţii pentru a atrage atenţia - și eu și mulţi alţii – că așa nu se mai poate! Avem de învăţat și din experienţă și din greșeli – atât ale noastre, cât și ale altora.
Într-unul din viitoarele capitole se afirmă că introducerea unor schimbări, modificări în structura unei companii nu se poate realiza decât dacă angajaţii sunt convinși de utilitatea acestora, atât pentru companie, cât, mai ales, pentru ei înșiși!!!
Cei din generaţiile de dinainte de '89 au citit (sau măcar au auzit de) „Povestea lui Harap-Alb” de Ion CREANGĂ. Reanalizând înţelesurile, sensurile poveștii am ajuns la câteva concluzii interesante, referitoare și la mașini-unelte. Pentru îndeplinirea sarcinilor pe care Spânul l-a obligat să le îndeplinească, tânărul fecior de împărat a fost ajutat de mai mulţi năzdrăvani:
- Gerilă a salvat echipa de arderea într-un cuptor încins (protecţie termică);
- Flămânzilă a devorat/înghiţit tot ceea ce tovarășii de călătorie nu au putut mânca (intensificarea regimurilor de lucru, regimuri de lucru mai intense);
- Setilă i-a ajutat să bea tot surplusul de băutură lăsat pe masă (reglarea/controlul debitului de fluide);
- Ochilă, vedea cu un singur ochi tot ce-i înconjura sau ceea ce exista într-o zonă chiar exterioară Pământului (senzori, ale căror caracteristici pot fi extinse de la imagine și la alte mărimi fizice);
- Păsări-Lăţi-Lungilă, era capabil să-și extindă zona de acces după voie, cu condiţia indicării locaţiei (folosind senzori și software corespunzător, accesorii sau componente cu performanţe ridicate, se extind și posibilităţile de lucru sau se rezolvă noi/diferite sarcini de lucru).
Prin extindere, calităţile acestor doi din urmă năzdrăvani pot fi asimilate monitorizării funcţionării echipamentului.
- Calul, iniţial răpciugos, după ce a mâncat o vadră de jăratec a redevenit calul năzdrăvan (modificări ale sistemului de alimentare cu energie sau folosirea unor sisteme cu randament crescut pot extinde posibilităţile echipamentului).
- Regina Furnicilor i-a ajutat, împreună cu tot mușuroiul, să îndeplinească o sarcină care necesita o rezoluţie peste posibilităţile echipei.
Fantezia unui povestitor a luat-o și cu această ocazie cu mult înaintea realizărilor tehnice actuale – poate și de mâine?!
Un caz similar (poate cu realizări imaginate mult mai la obiect) îl reprezintă multe din romanele lui Jules VERNE. După știinţa mea, toate cele imaginate s-au întâmplat, chiar dacă nu cu performanţele și mijloacele imaginate. Ni s-a demonstrat că a făcut o singură eroare tehnică: în romanul Ocolul Pământului în 80 de zile, la trecerea trenului peste un pod deteriorat, Phileas FOGG, eroul principal, a sfătuit mecanicul locomotivei să treacă podul cu viteza maximă. În realitate, el trebuia trecut cu viteza minimă (există un coeficient supraunitar, în funcţie de viteză, care influenţează solicitarea podului la trecerea unui vehicul).
În anul 1988, ONU a elaborat un studiu referitor la starea economică mondială, cu accent pe mașini-unelte – producţie, vânzări, relaţii cu alte tipuri de industrii etc. În acel studiu, România se afla pe locul al 8-lea mondial privind producţia de mașini-unelte. Lărgindu-mi-se orizonturile (schimbarea funcţiei, deplasări în străinătate, relaţii cu firme din întreaga lume etc.) am fost martor și actor în mai multe situaţii, dintre care cred că ar fi de interes trei:
1 - În iunie 1990 tratam cu Asociaţia Italiană a Constructorilor de Mașini-Unelte realizarea în România a unui Centru de Dezvoltare Tehnologică. Aveam experienţă, colaborări (interne și externe) și puteam dezvolta echipamente și tehnologii noi (inclusiv pe plan mondial). S-a obţinut o finanţare de peste 7 mil USD din partea Comunităţii Europene (UE acum), dar urmare a evenimentelor din iunie, ni s-a întors spatele și orice dialog a încetat.
2 - La sfârșitul anului 1990 am început discuţii/tratative pentru transferul în România a unei tehnologii CAD/CAM , aflată între primele 3-5 din lume. Cu ajutorul acelei tehnologii s-au realizat peste 30% din componentele mecanice ale navetelor spaţiale americane.
În vederea unor câștiguri mari pentru ambele părţi, s-a plecat de la ideea că folosind respectivele posibilităţi se vor putea crea în România mașini-unelte în conformitate cu solicitările beneficiarilor și livrarea la termene rezonabile. Afacerea trebuia să fie de 150 mil USD/an (mașini-unelte românești vândute în SUA). „Afacerea" a căzut la începutul anului 1992, din mai multe cauze:
a. Prezenţa unei culturi de afaceri diferite în cele două ţări (România și SUA) – exprimare eufemistică a unui dezinteres manifestat la diferite niveluri, existenţa unei neîncrederi în sinceritatea partenerului etc;
b. Evenimente politice care au zdruncinat încrederea potenţialului partener (care a suferit pe pielea lui intervenţii cu gaze lacrimogene);
c. Un ghinion enorm, pe care nimeni nu l-ar fi putut anticipa: după toate eforturile depuse (cu o întârziere de peste un an) mașinile de testat au fost îmbarcate cu destinaţia SUA. Într-un port grecesc nava a fost sechestrată pentru datorii, marfa descărcată și am aflat de întâmplare după cca 3 săptămâni. Cel ce putea recupera mașinile era destinatarul din SUA, dar i s-a răspuns că ar fi posibil ca lăzile cu mașini să fie găsite după cca 3 (trei) luni! Evident că interesul pentru continuarea eforturilor a devenit zero!
3 - În anul 2005 am fost, pentru prima oară la EMO Hannovra. Am avut două sentimente ale căror urmări le simt și acum:
a. O senzaţie de umilinţă văzând unde s-a ajuns în industria de mașini-unelte în lume și unde suntem noi, românii;
b. Ce posibilităţi am ratat (încă valabilă afirmaţia!) pentru afirmarea pe plan intern și internaţional, cu avantajele implicate!
În anii recenţi, industria prelucrătoare este martora progresului extraordinar al digitalizării și interconectării tipizate de către Industry 4.0, IoT, ca și al introducerii inteligenţei artificiale și învăţării automate. Ca urmare, mediul industriei prelucrătoare este supus unor schimbări deosebite [173]. În acest „concert" mașinile-unelte nu vor prezenta partituri solistice deosebite, ci, cu ajutorul dezvoltărilor din domeniile amintite, își vor extinde, amplifica partea de contribuţie la dezvoltarea tehnologiei și a nivelului de trai. Modurile cum vor fi abordate și soluţionate aceste aspecte vor fi prezentate în episoade tematice.
