Dintotdeauna oamenii au încercat să întrezărească viitorul, soarta care-i așteaptă. Pentru aceasta, se pune mereu întrebarea (de către cei care vor să știe care sunt argumentele prognozelor) pe ce te bazezi (Marin Preda – Moromeții). De câțiva zeci de ani au apărut specialiști care, analizând tehnologii la zi și descoperiri/dezvoltări de noi posibilități, pot estima (nu ghici!!!) noi niveluri ale unor tehnologii în exploatare, apariția altor echipamente și tehnologii, iar în ultimii ani, toate acestea fiind însoțite (chiar bulversate) de dezvoltări ale diferitelor programe (software), cu aplicații din cele mai diverse.
Dezvoltările în domeniul calculatoarelor stimulează transformările în toate sistemele de producţie, management și guvernare. Tehnica de calcul trebuie să asigure că de aceste dezvoltări trebuie să beneficieze întreaga societate, nu doar cei bogaţi sau participanţii la noua economie. Una din cele mai recente realizări o constituie IoT (Internet of Things), prin crearea unei modalităţi prin care toate obiectele pot comunica.
În industrie va exista o perturbare în toate sectoarele: de la sectoarele legate de informaţii la distracţii, fiind posibile accesorii care înţeleg emoţiile care apar la vederea a ceva, la învăţarea automată; la roboţi care învaţă în timp real în funcţie de ceea ce percep (un braţ robotic care se reconfigurează atunci când ceea ce manipulează își schimbă forma). Se vor modifica graniţele dintre sectoare: printarea 3D (Fabricaţia Aditivă) și învăţarea automată vor colabora; fabricaţia și corpul uman (coboţii) [115].
Toţi specialiștii care dezvoltă aceste tehnologii trebuie să reţină faptul că un model multi-strat, mutilateral al tehnologiei ia în considerare utilizarea tehnologică, dar și aspectele sociale, culturale, legale.
Printre întrebările care se pun sunt:
Cum se poate stabili administrarea echitabilă a inovaţiilor?
Cum încurajăm beneficii echitabile ale acestor tehnologii pentru fiecare naţiune sau persoană din fiecare naţiune?
Este administrarea de sus în jos modelul corect pentru controlul utilizării acestor tehnologii sau este educaţia de jos în sus a acestora, care angajează dezvoltarea acestor tehnologii și distribuirea lor, o modalitate mai bună de considerat privind modul în care se asigură folosirea echitabilă?
Toţi specialiștii trebuie să fie pregătiţi atât în probleme umane, cât și tehnologice, pentru a înţelege utilizările posibile ale tehnologiilor și modul în care se reflectă utilizarea lor faţă de modul în care au fost concepute.
Tehnica de calcul se va integra tot mai mult în toate aspectele vieţii noastre. Dar acestea cresc consideraţiile privind resposabilităţile specialiștilor, în sensul că aceste dezvoltări sunt destinate binelui.
Aceste tehnologii au ca una din tendinţe aducerea oamenilor mai aproape unul de altul și nu să-i separe. Ele trebuie să asigure consolidare legăturilor umane, între naţiuni și indivizi[115].
La ediţia din 2017 a EMO Hannovra, personalităţi prezente au subliniat următoarele:
I. ,,O societate deschisă și o economie prosperă se bazează pe un fundament al comunicării și pe încredere"- Frank-Walter STEIMAIER, Președintele Germaniei;
II. ,,Dinamismul economic al Germaniei și al landului Saxonia Inferioară este un rezultat direct al solidităţii noastre industriale. Expozanţii de la EMO demonstrează căile nu numai de a menţine, ci și de a extinde această soliditate, prin concentrarea pe factori cum sunt precizia, calitatea, productivitatea și, mai presus de toate, toate soluţiile noi destinate problemelor de conectivitate și digitalizare"- Stephan WEIL, Premierul landului Saxonia Inferioară [87].
Nu poţi privi cu încredere și deschidere pe cineva cu care nu ai lucrat, pe care nu-l cunoști încă. Un individ autonom are un grad crescut de încredere, el pornește din prima fază cu gândul că poate stabili un parteneriat și se gândește la oportunităţile pe care le au împreună.
Un individ cu profil colectivist vede în străin, în primul rând, un pericol, care trebuie să treacă multe teste de încredere până va fi acceptat.
Încrederea este una din problemele majore ale societăţii noastre de azi, poate chiar problema fundamentală. Nivelul nostru de încredere este extrem de scăzut. Dacă încrederea interpersonală este scăzută, colaborarea dintre indivizi este foarte dificilă. Această încredere de nivel scăzut favorizează și adversitatea dintre indivizi. Încrederea interpersonală ar trebui să fie un obiectiv strategic, ar trebui refăcută încrederea interpersonală. Fără încredere în noi, nu putem construi nimic [118].
Nu știm cine a gândit scenariul acestei pandemii. Și nici dacă este vorba de un scenariu. Știrile false năucesc percepţia.....Dar iată cum s-au potrivit lucrurile că omului de azi i s-a dat timp de meditaţie...În goana nebunească prin viaţă, uneori ţi se mai pune vreo piedică, ţi se spune ,,Stai pe loc și mai meditează la ceea ce faci!" Literatura, arta plastică, muzica aduc asemenea exemple. Artele acestea creează momente de meditaţie. Marile evenimente din viaţa individului sau a comunităţii.... s-au cam transformat toate în petreceri neţărmurite.
,,Omului momentului" i-a fost parafată cerșirea ignorantă a însingurării. S-a vrut singur cu smarphone-ul propriu și performant, iată că i s-a dat această ocazie! Virusul a desăvârșit distanţa dintre oameni!...,,Distanţă socială", mai mult decât distanţa fizică...Acum se poate socializa la nesfârșit în singurătatea îngrozită a spaţiului intim. E bine. Până ce un virus se va insinua în pixelii de pe display-uri. Ce s-ar putea face acum? Să se profite de timpul recluziunii și să se înveţe meditaţia...Să medităm la soarta nostră, la viaţa noastră, la oamenii cu care ducem înainte această societate. Putem să luptăm împotriva fricii cu întărirea preocupării de a gândi la ceea ce suntem și ce am vrea să fim.... Și oare această pandemie nu ne-a prins tulburaţi în cugete și în simţăminte, cu rânduielile stricate, bătând pasul pe loc? Și ce ispită irezistibilă și comodă ar fi să cadă într-un scenariu catastrofic, al neputinţei învingerii ameninţărilor lumii în care trăiește? Toate s-ar așeza într-un făgaș leneș și confortabil. Fără nicio responsabilitate....
Azi, omul neputincios nu se află pentru prima dată în faţa unei situaţii limită. Și nicio naţiune, atentă cu destinul ei. Literatura și istoria vin constant cu exemple. Cine le ia în seamă? Îndurarea nu se poate cere prin delegaţie. Fiecare e chemat să-și cerceteze propriul suflet. La răscruce de gânduri. Gânduri există. Ca și frământări. NuAi dreptul la opinie. La care? Dacă în naraţiunea germană (referire la Doctor Faustus al lui Thomas MANN) era consemnată condiţia unui popor ajuns la adâncul întunecat al unei existenţe, azi o asemenea experienţă e trăită la nivel planetar. Are omul neputincios nu mult curaj, dar măcar suficientă rușine pentru a conștientiza ceea ce și-a făcut, lui însuși? De la acest nivel de meditaţie ar trebui purces în găsirea soluţiilor de ieșire din impas. Impasul care nu e doar de natură medicală [119].
Am făcut această lungă incursiune nu numai în domeniul tehnicii, ci și al altor domenii de activitate, pentru a sublinia cât mai pregnant importanţa transformărilor în curs de desfășurare în diferite domenii ale tehnicii (cu precădere în domenii ale industriei prelucrătoare, unde locul central îl ocupă mașinile-unelte) și care vor influenţa (cum, cât, la ce nivel etc.) viaţa noastră și, mai ales, a urmașilor noștri (de pretutindeni)!
Pe parcursul temei avute în vedere – Mașinile-unelte azi, mâine și în viitor - voi mai face apel la opinii ale dezvoltatorilor care au în vedere implicaţiile realizărilor asupra indivizilor, societăţii, relaţiilor dintre ei, educaţiei, pregătirii profesionale și asupra problemelor de producţie, fără a neglija probleme de mediu, de sustenabilitate etc.
Se va dovedi, în diferite situaţii, importanţa educaţiei, ca premiză a acumulării de cunoștinţe și deprinderi noi, de multe ori diferite de bagajul anterior de cunoștinţe. Și nu lipsit de importanţă va fi modul de a reacţiona la schimbări (bruște, uneori) ale mediului (în general) în care trăim, muncim, ne recuperăm forţele etc., inclusiv modul de interacţionare în familie, în societate și în viaţa publică!
Se ridică foarte multe probleme, a căror tratare necesită abordări separate, cu referirile și conexiunile de rigoare. În viitoarele episoade voi trata problemele pe care le ridică dezvoltările din domeniul mașinilor-unelte.
Într-un studiu publicat în 2019 [1] se specifică următoarele mesaje principale:
- Viitorul fabricaţiei trebuie să rămână în Europa;
- Europa va beneficia mai mult decât alte blocuri comerciale de implementarea integrală a Acordului privind Clima, de la Paris, în sensul creșterii economice și al numărului locurilor de muncă;
- Creșterea tarifelor comerciale va conduce la o pierdere mai mare de locuri de muncă în Europa decât în alte zone ale lumii;
- Preluarea conducerii în adaptarea comercială a tehnologiilor în dezvoltare va oferi Europei un avantaj competitiv decisiv faţă de alte blocuri comerciale și va crea mai multe locuri de muncă;
- Europa va crea mai multe locuri de muncă prin angajarea internaţională activă în reţelele de producţie internaţionale. Este improbabil că relocarea va conduce la mai multe locuri de muncă.
- Se speră că viitorul fabricaţiei să conducă la locuri de muncă mai bune, solicitând calificări noi și de nivel mai ridicat.
În acest studiu se evidenţiază tehnologii care schimbă regulile jocului (game-changing). Termenul de game-changing reflectă credinţa că sunt în desfășurare schimbări semnificative prin explozia ocazională a inovaţiilor adunate în jurul unor tehnologii cheie, cu largi aplicaţii în economie.
AI (Artificial Intelligence) nu este o tehnologie game-cahanging, dar este o caracteristică importantă a acestora. Unul din aspectele AI – învăţarea automată (ML –Machine Learning) – care oferă calculatoarelor abilitatea de a corobora datele și de a învăţa fără a fi programate în acest sens, este foarte importantă pentru AIR (Advanced Industrial Robotics) și IIoT (Industrial Internet of Things).
Cele cinci tehnologii game-changing sunt:
- Roboţi industriali dezvoltaţi (AIR – Advanced Industrial Robots))
- Fabricaţia aditivă (AM – Additive Manufacturing)
- Internetul industrial al obiectelor (IIoT)
- Vehicule electrice (EV)
- Biotehnologie industrială (IB)
Deosebirea esenţială dintre AIR și roboţii industriali tradiţionali constă în faptul că primii pot procesa informaţii autonom din mediul lor și interacţioneză cu acesta datorită prezenţei senzorilor și a mecanismelor de comandă algoritmice.
Rezultă o mai mare flxibilitate în rezolvarea sarcinilor. AIR necesită și generează o cantitate imensă de informaţii digitale, procesate digital, iar informaţiile generate și procesate sunt transmise unor sisteme centrale de informaţii ale procesului de producţie.
AM transformă conceperea și testarea unui produs într-un proces digital, permiţând ca modelele digitale complexe să fie materializate direct, într-o singură fază de printare 3D.
IIoT este o tehnologie de codificare, de comunicare și de procesare. Atașând senzori interconectaţi obiectelor din procesul de producţie, IIoT transformă procesul într-un sistem care este atât fizic, cât și digital.
Creșterea importanţei ICT (tehnologia informaţiilor și a comunicării) a condus la apariţia unor noi jucători în multe sectoare, din cauza lipsei de calificări ICT și de cunoștinţe (know-how) în fabricaţia tradiţională și pentru că ar fi necesare investiţii foarte mari pentru reînnoirea proceselor și a jucătorilor. Este posibilă colonizarea/infiltrarea (în sensul bun al ideii) companiilor de către ICT în fabricaţia tradiţională.
Producţia personalizată (mai scumpă, mai flexibilă și potrivită unor mici cantităţi sau unicate), are alte caracteristici faţă de producţia de masă (produse mai ieftine, extinderea volumelor de producţie, dar rigidă). Cele trei tehnologii de proces (AIR, IIoT și AM) pot îndepărta aceste contradicţii, permiţând o producţie ieftină, flexibilă și cu mari posibilităţi de extindere.
În producţia de masă, procesul este comandat și controlat centralizat și are un nivel scăzut de autonomie, iar mașinile și roboţii servesc unui singur scop, pentru care au fost special concepute/ţi. Schimbarea procesului implică mari costuri pentru reconfigurarea sistemului. Procesul de muncă a evoluat, cele trei tehnologii menţionate având un potenţial de a crește radical specializarea flexibilă.
O schimbare fundamentală o va suferi și activitatea de service, bazată pe tehnologia IIoT, care va permite proprietarului de obiecte să-și procure singur piesele de schimb și să execute lucrările de întreţinere, prin colaborare și sub controlul furnizorului de echipament.
Aceste tehnologii au un efect pozitiv asupra eficienţei resurselor – materii prime, energie – prin utilizarea tehnologiilor digitale. AIR diminuează erorile de execuţie și crește precizia operaţiilor. IIoT crește volumul de cunoștinţe disponibile privind starea produselor și a materialelor în întregul proces de producţie și chiar în afara lui, facilitând realizarea de produse durabile și o întreţinere mai eficientă.
FA poate diminua semnificativ risipa de resurse, folosind exact cantitatea de materiale necesară creării produsului strat cu strat. Rezultă avantaje ecologice în contextul unor îngrijorări crescute privind mediul (resurse, poluare). Cele trei tehnologii sunt generale și nu sunt asociate cu un anumit produs. Datorită caracterului lor general, ele pot fi utilizate autonom sau în combinaţii.
Celelalte două tehnologii – EV și IB - sunt strâns legate de digitalizarea fabricaţiei și au un puternic efect în combinaţie cu celelalte trei procese.
Aceste tehnologii moderne nu sunt prea răspândite și tind să fie concentrate în companii de înaltă productivitate, iar ratele de penetrare variază foarte mult de la ţară la ţară.
Introducerea pe scară largă a tehnologiilor digitale ridică o serie de probleme:
- Estimarea pierderii potenţiale de locuri de muncă, din cauza automatizării radicale;
- Impactul automatizării radicale asupra nivelului de absorbţie a forţei de muncă;
- Revoluţie tehnologică sau creștere lentă a productivităţii;
- Tehnologii privind mediul și nivelul de angajare a forţei de muncă.
În ceea ce privește forţa de muncă din Europa se ridică și alte probleme:
- Modificarea structurii sarcinilor de lucru;
- Modificări în clasificarea unor ocupaţii din sistemul de fabricaţie;
- Calificări pentru cele cinci tipuri noi de tehnologii;
- Adaptarea pregătirii profesionale la noile tehnologii;
- Condiţii de muncă și relaţii industriale: sănătate și securitate; protecţia datelor personale; implicaţiile dialogului social; acorduri privind timpul de lucru [1].
Așa cum am menţionat mai sus, probleme de tipul:
- Mașini-unelte azi, realizări, perspective;
- Activităţi de C&D, implicarea mediului universitar;
- Măsurări, verificări;
- Noi tehnologii;
- Roboţi;
- Software –AI;
- Implicaţii privind calificarea profesională, sociale etc, vor face obiectul unei serii de viitoare dezvoltări, cu tendinţa de a prezenta starea la zi a problemelor în întreaga lume. De fiecare dată când va fi cazul voi prezenta și aspecte colaterale, pe care societatea – specialiști, politicieni, reprezentanţi ai societăţii civile etc. - trebuie să le ia în considerare, să le negocieze și să le rezolve.
