Potrivit Comisiei Europene, „locurile de muncă ale viitorului”, care utilizează tehnologii avansate în industrie, sunt definite ca profesii care oferă noi oportunități pentru tinerii fără experiență și oportunități de perspectivă pentru angajații cu experiență, dar care necesită o pregătire semnificativă. În acest articol, sunt examinate în detaliu condițiile definite în raportul Comisiei Europene privind tehnologiile avansate în industrie, care conduc la evoluțiile tehnologice, noile tehnologii și capacitatea Europei de a se dezvolta și de a se adapta la acestea, precum și domeniile de business și ariile de activitate. Subiectul este abordat și explicat printr-un exemplu, iar rezultatele și acțiunile sunt împărtășite cu scopul de a fi aplicate și în alte cazuri.
1.Condiții care duc la progrese tehnologice
Civilizațiile care au făcut saltul la niveluri mai avansate au creat, în general, tehnologii care necesită un nivel mai ridicat de competență și au fost eficiente atâta timp cât au stăpânit aceste tehnologii. Este inevitabil ca în timp acestea să-și piardă suveranitatea tehnologică.
Comunitățile umane, caracterizate printr-un set de relații sociale, sunt în comunicare rapidă și profundă între ele. Astfel, inovațiile făcute sau obținute oriunde în lume, mai ales astăzi, devin aplicabile în întreaga lume într-o anumită perioadă de timp.
Cu alte cuvinte, dacă privim istoria dintr-o perspectivă mai largă, se vede că omenirea este în mod constant, dar împreună, în aceeași fază de evoluție. Această mișcare începe cu culturi și civilizații care oferă o calitate mai bună a vieții, acestea având prioritate față de altele. În trecut, civilizația dezvoltată de sumerieni sau de Imperiul Roman a avut nevoie de secole pentru a răspândi și integra inovațiile în inginerie sau în alte domenii în întreaga lume. Astăzi, o săptămână sau două, uneori chiar o zi sau două, pot fi suficiente pentru ca inovațiile tehnologice lansate în țările dezvoltate să fie implementate în alte țări ale lumii.
Nu este surprinzător că observăm culturi foarte asemănătoare în întreaga Europă. La urma urmei, continentul european este un spațiu în care sunt amestecate culturi care au fost legate între ele de secole și sunt situate la distanțe geografice apropiate în comparație cu alte civilizații. Cu toate acestea, faptul că există peste tot instituții și organizații similare cu cele din țările dezvoltate, care sunt departe din punct de vedere geografic, arată cât de avansată este interacțiunea globală. Pe măsură ce tehnologia dezvoltă noi produse și confortul umanității avansează, această răspândire este accelerată și mai eficient. În același timp, grupurile care dezvoltă tehnologia (indivizi, companii, comunități, țări) se poziționează înaintea celorlalți, cel puțin pentru o vreme, și acumulează capital. Producerea de noi tehnologii sau dezvoltarea tehnologiilor existente nu numai că duc civilizația înainte, ci duc și indivizi, companii, comunități sau țări înaintea altora.
Dar pentru asta este necesar să se studieze ce ar trebui făcut pentru a dezvolta noi tehnologii sau cine și ce face. Nu este suficient doar să dorești și să fii hotărât să dezvolți tehnologii. Sunt necesare, în plus, resurse umane în inginerie bine educate, o forță de muncă disciplinată și experimentată, o voință managerială puternică și ambițioasă și o structură industrială care să poată transforma tehnologia care urmează să fie creată într-un produs vandabil cu o resursă monetară suficientă.
Chiar dacă în cele de mai sus sunt enumerate mai multe condiții necesare pentru dezvoltarea de noi tehnologii, acest articol se va concentra în principal pe modul în care tehnologiile nou dezvoltate și efectele acestora pot schimba viitoarea structură a forței de muncă.
2.Subiecte legate de noile tehnologii
Evaluarea pe această temă a fost elaborată în baza studiului Comisiei Europene intitulat „Advanced Technologies for Industry – report on technology trends, technology transfer, investments and skills in advanced technologies" din iunie 2020 [1].
Acest raport constituie una dintre etapele unui studiu pe termen lung. În cuprinsul studiului, sunt prezentate multe rapoarte pentru a ghida investițiile și pentru pregătirea strategiilor industriale [2].
Se afirmă că motivul pregătirii acestor rapoarte este efortul de a gestiona cu succes tranziția către o economie cu emisii de carbon reduse, bazată pe cunoaștere. În ceea ce privește conținutul studiului, acesta enumeră în ordine alfabetică tehnologiile care oferă noi oportunități și ajută industriile cu tehnologii avansate, conform tabelului 1.
În raportul Comisiei, se observă că, în ce privește noile tehnologii, numărul de brevete din fiecare ramură este comparat între concurenți, în special între Uniunea Europeană, SUA și China. În acest fel, experții care au pregătit raportul identifică punctele slabe și discută măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătățirea acestora.
Primul tabel din raport este prezentat în figura 1. Acesta compară UE-27 cu SUA, China, Japonia și Coreea de Sud în funcție de numărul de cereri de brevete în diferite ramuri ale tehnologiilor avansate în 2017 [3].
Din tabel lipsesc țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene. Pe țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare, cum ar fi India, Indonezia și Brazilia sau Turcia, nu se numără printre cele mai importante cinci țări din lume care dezvoltă tehnologie. Conform acestei clasificări, zonele în care țările urmărite sunt puternice sunt următoarele:
- Europa : Tehnologie avansată de fabricație, transport/mobilitate, internetul obiectelor,
- SUA : Securitate cibernetică, biotehnologie industrială, nanotehnologie, volume mari de date,
- China : Robotică, inteligență artificială, realitate augmentată și virtuală;
- Japonia : Materiale avansate, fotonică, micro și nanoelectronică.
Când ne uităm la acest clasament, înțelegem că există domenii în care fiecare centru tehnologic de producție pare superior, dar Coreea de Sud efectuează studii în fiecare domeniu, chiar dacă nu conduce în niciunul dintre ele. În plus, contrar credinței populare, se vede că China rămâne în urma Occidentului în multe domenii tehnologice noi. Acesta nu este un decalaj insurmontabil, dar astăzi oferă țărilor occidentale avantajul de a fi cu un pas înainte în cursă.
Scopul acestui tabel este de a determina, pentru UE-27, ramurile în care sunt necesare investiții. Astfel, în următorul paragraf al raportului, aspectele legate de volumele mari de date, de micro și nanoelectronică sunt menționate ca fiind punctele cele mai slabe pentru UE-27, în comparație cu concurenții săi. Imediat după acestea, se adaugă inteligența artificială, nanotehnologia și robotica. Cu alte cuvinte, experții atrag atenția Comisiei Europene că în următorii ani este oportun să sprijine investițiile și inițiativele de dezvoltare a competențelor în aceste domenii.
Prin urmare, va fi foarte benefic pentru tinerii care vor forma forța de muncă în viitor să se preocupe de locurile de muncă legate de aceste tehnologii. Investițiile în aceste domenii, atât în Europa, cât și în alte țări producătoare de tehnologie, vor oferi economiilor inovație și ușurință în producție și vor crește nivelul recrutării prin crearea unor noi cerințe privind forța de muncă.
În plus, distribuția geografică a competențelor la nivelul Uniunii Europene ar trebui să fie un aspect esențial. Prin urmare, se preconizează că tehnologiile vor fi concentrate geografic sau dispersate în anumite regiuni. Ar fi o mare surpriză să avem o distribuție similară într-un spațiu geografic larg.
3.Noua capacitate de dezvoltare tehnologică a Europei
Pe baza raportului examinat de Comisie, tabelul prezentat în figura 2 prezintă valoarea procentuală a distribuției cererilor de brevete pe tipuri de tehnologii în fiecare țară a UE. De exemplu, pentru România, 26,72% din cererile de brevete din partea cetățenilor și companiilor sunt în domeniul tehnologiilor avansate de fabricație.
Prima concluzie a acestui tabel, ca și din precedentul, este că UE investește în nanotehnologie, internetul obiectelor, volumele mari de date și tehnologiile robotice la o intensitate foarte scăzută.
Tabelul 2: Ponderea tehnologiilor avansate în cererile de brevete pe țări ca procent și compararea țărilor
În timp ce Slovenia și Slovacia au zero (0) solicitanți în domeniul nanotehnologiei, numărul țărilor cu zero (0) cereri de brevet pe internetul obiectelor crește la 10. Acestea sunt Bulgaria, Croația, Cipru, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Luxemburg și Malta. Dacă ne amintim că Europa este liderul mondial în Internet of Things, se poate înțelege că este loc de creștere pentru mulți jucători.
De fapt, țările care par slabe într-o anumită ramură pot fi atât o oportunitate, cât și un obstacol. Cu alte cuvinte, este necesar să încercăm să înțelegem motivele acestei deficiențe la nivel de țară. În unele țări, este posibil să nu existe stimulente pentru domeniul respectiv, prioritățile pot fi gestionate greșit și resursele pot fi deturnate sau personalul tehnic competent din forța de muncă existentă este posibil să nu fie instruit pentru a lucra în aceste domenii. Prin urmare, fiecare țară are propria viziune asupra cerințelor și numai după examinarea acesteia se poate înțelege ce va fi mai important - investițiile sau competențele. Din acest punct de vedere, se poate dezvolta o viziune pornind de la exemplul României. Aceeași metodă poate fi aplicată și altor țări de către cei interesați, astfel încât să poată fi dezvoltate idei cu privire la modul de a investi în țara în cauză.
Dacă analizăm situația României în funcție de domeniile și valorile din tabelul 2, obținem rezultatele din tabelul 3.
Trei dintre informațiile cheie din acest tabel vor ieși în evidență pentru investitori și forța de muncă tânără:
În România există un anumit nivel în domeniile tehnologiilor avansate de fabricație, micro și nanoelectronică, fotonică, securitate cibernetică și materiale avansate. Investitorii se pot gândi la colaborări în aceste domenii într-o varietate de moduri: să cumpere întreprinderi existente, să deschidă noi întreprinderi în aceste domenii, să cumpere brevete care au fost deja obținute etc.
Big data, nanotehnologia, inteligența artificială, robotica, biotehnologia industrială, transporturile și internetul obiectelor sunt domenii care în România au o dezvoltare tehnologică redusă sau sunt inexistente. Din perspectiva forței de muncă, nu există multe oportunități pentru cei care se specializează în aceste sectoare sau doresc să-și dezvolte abilitățile de dezvoltare tehnologică. Cu toate acestea, din punctul de vedere al antreprenorilor, acestea pot fi văzute ca domenii neatinse în care oportunitățile de stimulare trebuie sporite.
Din punctul de vedere al angajaților, se poate considera că oportunitățile de angajare sunt ridicate în companiile care lucrează în domeniile de aplicare ale tehnologiei avansate de producție. De asemenea, în domeniile micro și nanoelectronică sau fotonică și securitate cibernetică, se poate considera că cererea de forță de muncă în România este relativ ridicată. Prin urmare, se poate recomanda ca forța de muncă tânără care lucrează în domeniul înaltei tehnologii (dacă intenționează să lucreze în România) să fie instruită în aceste prime patru domenii.
În următorul episod (https://ttonline.ro/articole/strategii-de-viitor-ii) vom continua cu prezentarea datelor referitoare la adaptarea la noile tehnologii și la integrarea lor în activitățile companiilor, precum și la cerințele de angajare pe domenii de activitate. De asemenea, vor fi prezentate rezultate, tendințe și recomandări referitoare la pregătirea forței de muncă pentru viitor.
(Articolul a fost publicat pentru prima dată în 2023 în revista Asociației Turce a Camerelor Inginerilor și Arhitecților, în limba turcă. A fost recenzat pentru T&T, pentru a fi adaptat situației românești.)
