Ultimii ani au venit cu provocări semnificative pentru companiile din industrie din întreaga lume. Instabilitatea lanțului de aprovizionare și lipsa continuă a forței de muncă au creat incertitudine. Pe lângă faptul că producătorii trebuie să facă față acestor provocări, aceștia sunt acum obligați să ia în considerare impactul amprentei lor de carbon, conform Directivei de Raportare a Sustenabilității Corporative (Corporate Sustainability Reporting Directive - CSRD).
CSRD este o nouă legislație a Comisiei Europene care vizează promovarea unor practici sustenabile de afaceri atât în cadrul companiilor care produc în Europa, cât și a celor care exportă în UE. Orice companie care intenționează să depășească venituri anuale de 150 de milioane EUR pe teritoriul UE trebuie să se conformeze noi legislații. Începând cu 2024, peste 50.000 de companii sunt obligate să respecte cerințele CSRD de reducere și de raportare a emisiilor.
Multe dintre companii și-au stabilit angajamente ambițioase de decarbonizare. Peste 6.000 au semnat inițiativa Science Based Targets, 66% dintre companiile Fortune 500 au promis emisii nete zero, iar obiectivele zero net reprezintă 65% din veniturile anuale ale celor mai mari 2.000 de companii din lume. Cu toate acestea, analiza a arătat că aceste angajamente nu au fost transpuse în practică. Net Zero Tracker a constatat că doar 4% din angajamentele zero-net ale companiilor sunt însoțite de un plan clar pentru atingerea acestui obiectiv.
Pentru producătorii discreți, posibilitatea de a decarboniza lanțurile de aprovizionare și produsele pe care le oferă pe piață va ajunge într-un punct de cotitură. Se estimează că pe parcursul anului viitor, CSRD va acționa ca o forță care schimbă modul în care este abordată sustenabilitatea, ceea ce va declanșa un val de decarbonizare agresivă.
Acest lucru este posibil datorită progresului rapid, din ultimii ani, al tehnologiei digitale. Tehnologii precum inteligența artificială (AI), internetul obiectelor (IoT) și managementul ciclului de viață al produsului (PLM) vor avea un rol principal în transformarea angajamentelor producătorilor discreți în realitate. Cei care acordă prioritate transformării digitale și inovației în dezvoltarea produselor vor putea accesa potențialul de miliarde al vânzărilor anuale, până în 2030.
Este de așteptat ca această schimbare să fie influențată în viitorul apropiat de cele cinci tendințe prezentate mai jos:
1. Sustenabilitatea şi profitabilitatea funcţionează împreună
Mult timp, sustenabilitatea a fost gândită mai degrabă ca un reper de cost, și nu ca un reper de valoare. Cercetările efectuate de Capgemini în 2022 au arătat că 53% dintre respondenți au considerat că prețul respectării inițiativelor de sustenabilitate depășește beneficiul potențial. Dincolo de acest sentiment, același raport a constatat că organizațiile care au acordat prioritate sustenabilității le-au depășit pe cele care nu au urmărit acest aspect.
Deși este adevărat că pot exista costuri inițiale asociate cu implementarea practicilor durabile, beneficiile pe termen lung depășesc adesea aceste investiții inițiale. Integrată în strategia generală a unui producător, sustenabilitatea poate genera eficiență și economii de costuri, inovație, diminuarea riscurilor și competitivitate sporită, nefiind, practic, doar un cost suplimentar.
De fapt, după cum a remarcat McKinsey, „companiile care reduc simultan costurile și emisiile pot câștiga cotă de piață și pot finanța eforturi suplimentare de decarbonizare prin banii suplimentari generați.”
Această idee ar trebui să prindă rădăcini pe măsură ce producătorii își dau seama cum sustenabilitatea și profitabilitatea pot funcționa împreună. Datorită accelerării transformării digitale, producătorii se află într-un stadiu de maturitate digitală în care pot folosi instrumentele care aliniază obiectivele financiare cu decarbonizarea produselor pe care le oferă.
Un exemplu în acest sens este proiectarea generativă, care utilizează AI generativă pentru a crea cele mai bune proiecte dintr-un set de cerințe și constrângeri. Utilizatorii definesc problema, iar motorul determină o serie de soluții optime pe care niciun om nu ar putea să le ofere. Se poate realiza într-o fracțiune de secundă ceea ce proiectanților le-ar lua săptămâni sau luni să facă singuri, ceea ce deschide oportunități pentru proiecte care anterior nu erau fezabile.
Unii producători valorifică proiectarea genera-tivă și simularea 3D în cadrul software-ului de pro-iectare asistată de computer (CAD) pentru a crea și testa piese care folosesc cu 10 până la 15% mai puțin material decât piesele proiectate convențional.
2. Sustenabilitatea, condiţie de bază la proiectarea produsului
Se estimează că deciziile luate în timpul fazei de dezvoltare a produsului determină peste 80% din impactul acestuia asupra mediului. Selecția furnizorilor de materiale și componente reprezintă unul dintre factorii cu o mare influență asupra amprentei. Pentru produsele consumatoare de energie, cum sunt automobilele, modul în care sunt folosite poate influența și mai mult.
Concluzia este că deciziile care contribuie la emisiile din Scope 3 (faza de utilizare a vehiculelor reprezintă aproximativ 80% din profilul de carbon al producătorilor de automobile) oferă cea mai mare oportunitate de a face reduceri semnificative. Este de așteptat ca începând cu 2024, producătorii să înceapă să integreze criteriile de sustenabilitate în structura deciziilor de proiectare.
Criteriile obișnuite de proiectare includ costul, performanța, riscul, timpul de lansare pe piață, sustenabilitatea, fiabilitatea etc. Cu CSRD, factori precum amprenta materialelor, amprenta și traiectoria de decarbonizare a furnizorilor, capacitatea de reutilizare, refabricare și reciclare a componentelor, dar și eficiența energetică se vor adăuga la criteriile de mai sus. Traiectoria de decarbonizare a furnizorilor este deosebit de importantă. Acest lucru poate duce la situații în care furnizorii cu planuri mai agresive pentru decarbonizare sunt selectați în locul furnizorilor mai curați, dar cu o traiectorie de decarbonizare mai puțin ambițioasă.
Pe măsură ce producătorii vor progresa în faza de proiectare, tehnologia va fi cheia care le va permite iterațiile rapide în proiectarea produsului, necesare pentru a îndeplini angajamentele de reducere a amprentei impuse de CSRD. Sunt deja folosite instrumente CAD și PLM pentru a evalua impactul asupra mediului al materialelor și al furnizorilor, pentru a alege procesul de producție potrivit, pentru a rula simularea 3D în vederea verificării și realizării proiectelor în mod digital, reducând prototipurile fizice. Folosind aceste instrumente pentru a optimiza proiectele și procesele de fabricație din timp, producătorii pot inova mai rapid și pot reduce costurile.
3. Utilizarea IoT pentru reducerea emisiilor din fabrică
În timp ce emisiile din fabrică reprezintă doar 1 până la 10% din emisiile totale, totuși ele reprezintă o parte semnificativă, sau chiar majoritatea, din emisiile operaționale Scope 1 și Scope 2 pe care producătorii le pot reduce, făcându-le o prioritate în 2024. În fabrică, Internetul obiectelor (IoT) joacă un rol esențial în optimizarea utilizării energiei, reducerea deșeurilor și îmbunătățirea eficienței globale a echipamentelor (OEE). Însă mulți producători rămân ezitanți cu privire la adoptarea IoT din cauza provocărilor percepute, cum ar fi costurile și efortul de implementare, precum și întreruperile care pot să apară.
CSRD ar trebui să împingă producătorii spre modernizarea fabricilor. IoT va trece de la un avantaj competitiv de care se bucură cei care îl adoptă timpuriu, la unul nenegociabil pentru orice producător care trebuie să reducă consumul de energie și emisiile de carbon. Folosind senzori IoT pentru a monitoriza emisiile din procesele de fabricație, producătorii își pot măsura cu exactitate amprenta de carbon și pot respecta reglementările. De asemenea, pot identifica operațiunile consumatoare de energie și pot implementa strategii de optimizare pentru a reduce consumul total de energie prin monitorizarea acestuia în timp real. De exemplu, un furnizor de echipamente logistice și energetice a folosit un software de management al energiei compatibil IoT pentru a reduce consumul de energie cu 13%.
Dincolo de aceasta, IoT analizează blocajele, identifică și prioritizează factorii care împiedică OEE în fabrică, permițând producătorilor să descopere oportunități de creștere a eficienței și de reducere a deșeurilor. Efectuarea acestei analize la începutul ciclului de producție reduce și mai mult erorile și defectele, prevenind risipa și reprelucrarea.
4. Investiţii sporite în circularitate şi design modular
Circularitatea este un aspect fundamental al sustenabilității, care pune accent pe minimizarea deșeurilor, promovarea eficienței resurselor și crearea unui sistem cu circuit închis în care materialele sunt refolosite, recondiționate, refabricate și reciclate. În 2024, ne așteptăm ca producătorii să acorde din ce în ce mai mult prioritate economiei circulare, designul modular devenind una dintre cele mai de impact strategii pe termen lung, pentru decarbonizarea ofertei de produse.
Designul modular presupune crearea de produse cu componente interschimbabile care pot fi dezasamblate, refolosite, reparate, modernizate sau reciclate. Modularitatea crește longevitatea și circularitatea produsului, deoarece piesele și componentele sunt recondiționate, refabricate și refolosite, în loc să fie considerate gunoi. Modularitatea permite, de asemenea, echipamente mai eficiente în fabrică și reduce costurile diversificării produselor solicitate de piață. Tehnologia va juca un rol esențial în proiec-tarea modulară, deoarece instrumentele digitale sunt necesare pentru a atenua complexitatea adusă de modularitate. Acest lucru poate însemna echiparea cu instrumente digitale care oferă instrucțiuni de lucru 3D, instrucțiuni de filtrare, liste de piese pentru configurațiile seriale etc.
5. Moment critic pentru sistemele produs-serviciu (PSS)
Adoptarea modelelor bazate pe sistemul produs-serviciu (PSS) este în desfășurare de mai mulți ani, dar, la fel ca IoT, mulți producători ezită cu privire la riscurile și investițiile necesare. Fiind o schimbare transformatoare, trecerea la modelul PSS mai centrat pe client și pe servicii vine cu multe avantaje, cum ar fi fluxuri de venituri recurente și relații îmbunătățite cu clienții.
Cu toate acestea, pentru producători cel mai convingător argument este responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR) pentru activele de mare valoare incluse în CSRD. EPR cere producătorilor să fie responsabili pentru întregul ciclu de viață al produselor lor, ceea ce înseamnă că trebuie să găsească modalități pentru a reduce utilizarea materialelor, pentru a crește reutilizarea produselor, reciclabilitatea și pentru a îmbunătăți gestionarea deșeurilor.
Un sistem produs-serviciu stimulează producătorii să facă produsele mai modulare și mai ușor de reparat, să le prelungească durata de viață prin service și să prioritizeze recondiționarea, refabricarea și gestionarea responsabilă a sfârșitului de viață. Această aliniere între modelul sistem produs-serviciu, circularitate și venituri previzibile, poziționează PSS ca o strategie cheie pentru atingerea obiectivelor de sustenabilitate conturate în CSRD.
În 2024, va exista o combinație oportună de reglementări guvernamentale, progres tehnologic și presiune din partea consumatorilor. Rămâne de văzut dacă acesta va fi anul în care angajamentele se vor transforma în acțiuni. (articol preluat din Plant Engineering)
