După prezentarea în numărul trecut a unor opinii privind situația din România, în articolul din acest număr inserez opinii privind viitorul unei întreprinderi [472]. Este vorba de șase tendințe care vor configura tehnologiile viitoarelor întreprinderi. Aceste dezvoltări vor ajuta companiile să opereze după noi metode, să construiască reziliența (rezistență + flexibilitate), să creeze noi modele de eficiență și să ofere propuneri unice.
Beneficiile investirii în tehnologie pot fi măsurate, dar multe echipe de conducere sunt nesigure în stabilirea dezvoltării care merită explorarea.
Au fost identificate 6 tendințe la niveluri diferite de maturitate, care schimbă modul în care întreprinderile folosesc tehnologia pentru a livra produse/ servicii. Unele dintre aceste tehnologii apar din descentralizarea datelor și dispersarea aplicațiilor. Altele își au rădăcina în automatizarea omniprezentă a agilității, extinderii și vizualizării punctelor de contact digitale și înflorirea capabilităților AI.
Pe măsură ce aceste tendințe se maturizează, setul de tehnologii poate evolua de la platforme închise, centralizate la ecosisteme mai deschise de servicii. Lupta se va duce de la produse de bază și sistemele de conducere a resurselor întreprinderii la experiența digitală concentrată pe beneficiar și la ecosisteme de angajare inteligente.
Schimbările în tehnologia întreprinderii se află la baza schimbărilor majore din economie și la modalitățile de activitate a companiilor, practic în orice industrie. Deplasarea spre cloud și spre modelul software-ca-service diminuează mult costurile implementării noilor caracteristici și a întregii activități. Noua tehnologie este mai rapid folosită datorită adoptării microserviciilor și interfețelor de programare a aplicațiilor (APIs), iar AI administrează domeniul extins al deciziilor din afaceri. Abilitatea de a achiziționa și de a analiza seturi mari de date oferă companiilor o mai bună înțelegere a bene-ficiarilor, ajutând la identificarea oportunităților de îmbunătățire a produselor și serviciilor. Adoptarea și înglobarea acestor tehnologii extinse în întreaga activitate a permis liderilor familiarizați cu aceste tehnologii să genereze venituri mai mari decât cei mai puțin familiarizați.
Chiar dacă îmbunătățirile incrementale și creșterea graduală a vitezei de adoptare definesc tehnologia de fabricație, nu înseamnă că acestea sunt pesimiste privind entuziasmul. Un progres lent și constant dă mai mult sens decât riscul unor salturi enorme.
Cele șase tendințe privind tehnologiile din întreprinderi, și care vor influența atât IT cât și afacerea, sunt:
1. Explozia interacțiunilor: de la apps mobile la interacțiuni digitale multiverse. IT – concepută pentru aprofundare (immertion), implicând multe dispozitive și mulți agenți; afacerea – generează angajamente serioase față de beneficiari.
2. Inteligență conectată: de la modele de volume mari de date (big data) la agenți AI. IT - introducerea tehnologiei machine learning (învățare automată) în fiecare aplicație; afacere – personalizarea fiecărei interacțiuni cu beneficiarul, optimizând fiecare proces.
3. Semnificații distribuite: de la bazine difuze de date la fabrici cu date la dispoziție; IT – combinarea datelor, menținându-le poziția; afacerea - a cunoaște mai multe și participarea la o economie bazată pe date.
4. Modularitate nelimitată: de la aplicații integrate la componente separate; IT- compunerea de aplicații pornind de la resurse disponibile; afacerea – planificarea unei evoluții continue.
5. Goana după arme de securitate cibernetică: de la tehnologii de protecție la reziliență și robustețe; IT – implicarea întreprinderii în construcția rezilienței; afacerea – investiții în stabilitatea afacerii.
6. Mișcare continuă: de la DevOps (dezvoltare de software și operare) la tehnologie automată a afacerii; IT – tehnologizarea afacerii și automatizare; afacerea – speranță de schimbare mai rapidă.
NOTĂ: Detalii ale acestor tendințe tehnologice pot fi găsite la sursa bibliografică [472] GAUTHERON, Pascal ș.a.: Six Trends Shaping the Future of Eterprise Technology.
Fabricația pune carul înaintea boilor prin adoptarea tehnologiei, fără a angaja resurse semnificative penuriei de competențe. Este o necesitate stringentă de a converti forța de muncă la folosirea instrumentelor digitale, atunci când nu sunt disponibili muncitori începători; oameni cu înaltă calificare se pensionează și ar putea fi 2,1 milioane de locuri de muncă în fabricație neocupate până în 2030 (în SUA). Dar nu se știe – guverne, oameni care proiectează locuri de muncă neocupate și asociații ale fabricanților – ce tipuri de locuri de muncă sunt necesare pentru rezolvarea problemei locurilor de muncă vacante.
„Fabricația reprezintă 70% din cheltuielile de C&D, 30% din creșterea productivității și 60% din exporturi. Dar industria prelucrătoare este lihnită din cauza penuriei de muncitori calificați”– Hernan LUIS y PRADO, fondatorul programului. Apare o întrebare: înainte de a ne lansa într-o altă revoluție, nu ar fi potrivit să se știe chiar acum cum vor fi recrutați oamenii de către fabricanți și cum vor fi pregătiți aceștia [550]? Programul prezintă provocări substanțiale, care pot fi depășite. „Comunitatea prelucrătorilor trebuie să-și schimbe mentalitatea. Prea mulți proprietari de fabrici și conducători, conștient sau nu, cred în regula 40-20-10, așteptându-se la găsirea de candidați cu 40 de ani experiență, cu vârsta de 20 de ani și cu un salariu de 10 USD/oră” – Luis y Prado.
Alții cred că automatizarea ar fi răspunsul, neglijând faptul că automatizarea exacerbează situația, pentru că aceasta solicită întotdeauna niveluri mai înalte de calificare pentru operare și întreținere.
În conceptul de model al culturii organizației există trei niveluri (figura 3):
- Artefacte. Mediul construit al unei organizații, incluzând arhitectură, tehnologie, organizarea birourilor, codul îmbrăcăminții, modele de comportare vizibilă sau audibilă, documente publice, ca manuale de orientare a angajatului.
- Valori. Motivul sau/și rațiunea pentru care membrii se comportă într-o organizație.
- Ipoteze. De obicei un model inconștient care determină modul în care un grup percepe, gândește și simte.
S-a analizat modul în care oamenii și procesele pot susține succesul. Singurul element important în transformarea digitală este că nu există doar un element important. Trebuie să existe un angajament la toate nivelurile organizației pentru a începe înțelegerea potențialului fabricației digitale. Cel mai important pas în încadrarea în traiectoria transformării digitale este să începi [494]. Ideea de a face ca lucrurile să se întâmple ajută la impulsionarea DX (transformarea digitală). Mike TOMASCO, vice președinte Pfizer, a citat cinci principii de bază:
- Sisteme digitale și fizice interconectate
- Analiza inteligentă a datelor în timp real
- Procese automatizate
- Comandă inteligentă
- Mână de lucru cu cunoștințe în tehnologia informației.
DX este esențială nu doar pentru îmbunătățirea activității fabricii, ci și pentru a menține locul de frunte al SUA în fabricație.
„În ultimii 10 ani referitori la Industry 4.0 au apărut atenționări privind direcția spre care s-ar merge. Inovarea nu este o provocare. Problema reală este cum să se introducă acest tip de inovare. Descătușarea inovării extinse prin interoperativitate este problema esențială” – John DYCK.
Vorbim despre mentalitatea grupului atunci când informațiile disponibile grupului sunt conside-rate mai utile decât cunoștințele private, indiferent de sursa și calitatea acelor informații.
În grup se găsește siguranță. Dar dacă niciun membru al conducerii nu explorează un alt punct de vedere, compania ar putea rata ocazia de a se poziționa pentru succes de lungă durată [495].
Ca remediu, este posibil ca o companie să nu adopte complet dorința/direcția grupului, dar liderii care adoptă o poziție contrară pot folosi modul de gândire al grupului pentru a-și verifica propriile informații, înainte de a lua decizii importante. Se pot alcătui două grupuri cu scenarii, analize și roluri diferite pentru a identifica modul în care grupul ar putea reacționa la o decizie și să se asigure că pot respinge percepția publică prin analize detaliate. Echipa ar putea fi încurajată să considere strategia pe termen lung, implicațiile operaționale, financiare și reacțiile competitorilor și investitorilor.
Niciodată schimbarea nu este ușoară. Dacă cineva se străduiește să îmbunătățească viața - avangarda transformării în organizație - sau lucrând pentru rezolvarea celor mai complexe provocări, nu se ajunge departe fără schimbarea mentalității și comportamentului. Concluziile vor ajuta să se învețe modul de utilizare a influenței pentru o schimbare pozitivă – mică sau mare – și intrarea în detaliile acestor probleme:
- Cum să se valorifice resursele individuale eficient pentru a ajuta la crearea unui viitor mai bun pentru oameni și planetă;
- Ce lideri din organizație pot elabora un plan eficient și să angajeze membrii echipei în procesul de schimbare;
- Cum pot impulsurile să încurajeze oamenii să acționeze în propriul interes. De ce oamenii își subestimează adesea abilitatea de a influența schimbarea [502].
Colaborarea în multiple sectoare poate ajuta la rezolvarea celor mai complexe provocări ale societății [503]. Persoanele care aspiră la schimbare se străduiesc să valorifice eficient resursele individuale, pentru a ajuta la crearea unui viitor mai bun pentru oameni și planetă. Schimbarea sistematică abordează mai curând cauzele decât simptomele problemelor. Diferența dintre ele este aceea dintre a învăța o persoană cum să pescuiască, nu să-i dai un pește (proverb chinzesc), dar și pentru a revoluționa industria pescuitului pentru beneficiul tuturor.
Structura LEB (Look - Envisage - Build = Privește – Imaginează – Construiește) în trei pași a fost creată pentru oameni bine dotați, care caută să-și mobilizeze capitalul financiar, social, cariera și cel politic pentru a genera o schimbare mai semnificativă.
Primul pas în modelul LEB este încurajarea oamenilor să privească cu curaj atât la lumea înconjurătoare, cât și la ei înșiși.
„Mulți oameni m-au abordat și m-au întrebat despre tehnicile angajării sociale, dar aproape niciodată despre motiv. Insist că tehnicile sunt partea ușoară și că munca reală este evaluarea internă a motivului de a face ceea ce faci. Fii suficient de curajos pentru a pune aceste întrebări și începe să lucrezi acum” – Chuck FEENEY.
Al doilea pas al structurii provoacă oamenii să imagineze cu rigoare și să dezvolte o viziune și un plan clare, ca și abilitatea de care ar avea nevoie pentru a deveni agenți mai buni ai schimbării.
„Să fii pregătit pentru propria transformare este o cerință pentru o lume mai bună, dar să faci această treabă astfel încât să fii capabil să te transformi într-o persoană cu adevărat liberă este un ciclu virtuos” – Frahad EBRAHIMI.
Al treilea pas este acolo unde baza se trans-formă într-o potențială acțiune. Dirijați de lideri din apropiere și implicați în subiect, agenții schimbării se pot concentra pe crearea celui mai mare impact posibil și să creeze cu excelență prin urmărirea progresului și folosind evaluări și reacții cinstite pentru a-și corecta abordările cu regularitate.
Aceasta este o călătorie fără sfârșit!
În figura 4 – traiectoria devenirii unui agent de schimbare de influență este, adesea, circuar, nu liniar. Este prezentat modelul:
- Privește cu curaj;
- Imaginează cu rigoare;
- Construiește cu excelență.
De ce este schimbarea atât de dificilă? Ce pot face liderii pentru a planifica eficient și pentru a angaja membrii echipelor în procesul schimbării? Materialul discută cum să fie oamenii luați la bord și să realizeze obiective semnificative [504]. Replica la întrebarea de ce este schimbarea dificilă? ar fi: nu ar trebui să fie ușoară. La anumite niveluri, vorbind de organizații, acestea sunt sisteme cu oameni incluși. Sistemul operează conform unui statut. Rezultă o funcționare inerțială, de tip rutină, care-și revine repede în cazul apariției unei perturbații. Se consideră că un lider bun are un plan. Un mare lider este cineva care are direcții principale spre obiectiv și-l lasă pe fiecare să-și imagineze acest obiectiv. S-a constatat că dacă oamenii consideră că este interesant să facă ceva, ei vor face acel ceva, chiar dacă este la distanță față de ceea ce făceau de obicei.
Introducerea calculatoarelor în Industry 3.0 a produs o perturbare datorită adoptării unei tehnologii complet noi. Acum și în viitor, pe măsură ce Industry 4.0 se desfășoară, calculatoarele sunt interconectate și comunică între ele pentru a lua, în final, decizii fără implicarea ființei umane. O combinație de sisteme cibernetico-fizice, Internetul Lucrurilor (IoT) și Internetul Sistemelor fac posibil ca Industry 4.0 și fabrica inteligentă să devină o realitate. Ca rezultat al sprijinului mașinilor inteligente care devin tot mai inteligente prin accesul la tot mai multe date, fabricile vor deveni mai eficiente și mai productive și mai puțin risipitoare. În final, rețeaua acestor mașini care sunt conectate digital între ele și creează și-și distribuie informații sunt un rezultat al puterii reale a Industry 4.0.
4IR – sau revoluția digitală – s-a construit pe baza calculatoarelor, electronicii, Internet-ului și a multor altora. 4IR duce și mai departe aceste invenții, dincolo de tărâmul posibilităților anterioare, cu patru tipuri fundamentale de tehnologii revoluționare, perturbatoare [563]:
1. Conectivitate, date și putere de calcul: tehnologie cloud, Internet, blockchain (un tip de carte contabilă/registru contabil, care înregistrează tranzacțiile în mod distribuit, pe mai multe calculatoare), senzori
2. Analize și informații: analize evoluate, ML (machine learning = învățare automată: mașinile analizează informațiile primite și le pot tezauriza pentru aplicații ulterioare), AI
3. Interacțiune om-mașină: realitate virtuală (VR) și realitate augmentată (AR), robotică și auto-matizare, vehicule ghidate autonom
4. Tehnologie evoluată: fabricație aditivă (prin-tare 3D), energii regenerabile, nanoparticule.
Tehnogia este doar jumătate din ecuația 4IR. Pentru a prospera, companiile trebuie să se asigure că angajații săi sunt pregătiți corespunzător prin creșterea calificării/perfecționării și prin recalificare decât prin anagajarea unora noi, doar dacă este necesar.
Aplicaţii actuale ale Industry 4.0
Identificarea oportunităților: analiza datelor pentru a identifica modele și perspective; optimizează rapid și eficient operațiile știind cui să-i acorde atenție.
Optimizarea logisticii și a lanțului de aprovizionare: Un lanț de aprovizionare conectat se poate regla și adapta la apariția unor noi informații.
Echipamente şi vehicule autonome
Roboți: Cândva posibil doar marilor întreprinderi, cu bugete mari, roboții sunt accesi-bili acum și disponibili organizațiilor de orice mărime.
Fabricația aditivă: Tehnologia s-a îmbună-tățit mult în ultimul deceniu, trecând de la rea-lizarea de prototipuri la producție de serie.
IoT și cloud: IoT este o componentă esențială a Industry 4.0, care este caracterizată prin dispozitive interconectate.
Deoarece Industry 4.0 evoluează și s-ar putea să nu avem o imagine completă privind înapoi cu 30 de ani, companiile care adoptă tehnologiile realizează potențialul Industry 4.0. Aceste companii se luptă cu modul în care să îmbunătățească pregătirea mâinii de lucru pentru a adopta noi responsabilități de lucru, posibile prin Internet 4.0 și să recruteze noi angajați cu o pregătire corespunzătoare [552].
