Î ntr-un dialog din Dilema Veche (an XVI, nr. 864), Daniel David și Sever Voinescu au definit ca VALORI FUNDAMENTALE existente în spațiul vestic: individul autonom și descentralizarea puterii.
Mai exact, individul autonom este acela care își creează grupuri sociale împreună cu alţi indivizi, pe baza unor valori comune. De multe ori, nu au relaţii anterioare de prietenie sau de rudenie. Aceste grupuri sociale pot deveni comunităţi foarte puternice, deschise, fiindcă oricine împărtășește valorile comune, chiar dacă nu este prieten sau rudă, este binevenit în comunitate.
Putere în accepţiunea generală nu se referă numai la putere politică, ci la putere, în general. În spaţiul vestic, puterea este descentralizată către diferite zone care se controlează unele pe altele, astfel încât este foarte greu să ajungă să fie concentrată într-un anumit punct și să se ajungă la autoritarism.
Profilul dominant al României este caracterizat de colectivism. Aceasta înseamnă că oamenii construiesc grupuri sociale mai degrabă pe baze de relaţii, cunoștinţe, prietenii. Aceste grupuri sunt închise celor din afară. Într-o structură colectivistă, străinul este văzut, adesea, ca un pericol, nu este de-al nostru. Când vrei să rezolvi o problemă, prima întrebare care-ţi vine este cunoști pe cineva care te-ar putea ajuta? Într-o structură comunitară, prima întrebare pe care ţi-o pui când ai o problemă este care este procedura prin care ajung la rezolvarea problemei?
Într-o emisiune de la BBC Earth (20 noiembrie 2020) au fost prezentate câteva efecte ale comportării iresponsabile în timp și spaţiu ale oamenilor:
- Pescuitul excesiv al tonului a secătuit oceanele, pescarii rămânând fără captură;
- Pe un platou de loess din China, cu o suprafaţă apropiată de cea a Franţei, nu mai creștea nimic, din cauza exploatării aberante a resurselor forestiere în decurs de mii de ani. Vântul a spulberat straturi fertile și invada cu praf zone imense (inclusiv în Europa). Prin măsuri coordonate, cu finanţare corespunzătoare, cu dăruirea celor pricepuţi, în 25 de ani natura a început să arate ca în basme, iar oamenii să prospere;
- Urmare a unui război de la sfârșitul secolului al XX -lea o ţară africană a fost devastată: oameni morţi, fauna aproape dispărută, dar prin iniţiative private și cu sprijin oficial, prin colaborare internaţională, savanele au fost repopulate, iar oamenii au început să împiedice braconajul, cheltuielile fiind acoperite din turism;
- Gorilele de munte din Uganda au fost salvate prin educaţie, prin îngrădirea accesului gorilelor în zone locuite de oameni. S-a refăcut populaţia de gorile, dar și de lei.
Există și alte exemple, prin care oamenii își dau seama de greșeli și, prin analize și măsuri adecvate, reușesc să repare daunele aduse mediului și, în final, lor înșile!
S-a constatat că neglijarea sau exploatarea nesăbuită a resurselor (minerale, naturale – animale sălbatice, copaci etc) a condus în timp și spaţiu la diminuarea nivelului de trai, la modificarea condiţiilor de mediu și, nu în ultimul rând, la urâţirea acestuia din cauza activităţilor iresponsabile sau negândite (privind repercusiunile), dar și goanei nebune după profit imediat, indiferent de consecinţe.
„O cunoaștere fără suflet, fără sens, abstractă cât să fie prestigioasă, dar foarte periculoasă pentru că este amorală....O generaţie care acumulează, dar nu știe să piardă nimic ... Aveţi mereu tendinţa să adunaţi. Trebuie să știţi și să scădeţi. Nu trebuie doar să integraţi. Trebuie să și dezintegraţi. Asta-i viaţa. Asta e filosofia. Asta-i știinţa. Astă e progresul, civilizaţia... Dar să nu devenim patetici: în fond e o lecţie doar, una dintre miliardele de lecţii predate și receptate pe lume. Nici de ea nu se va ţine seama, căci omul este singurul animal care nu învaţă nimic din lecţiile pe care i le dă viaţa. Ciudat, el este și singurul care le poate pricepe. Supremă ironie!" (Sever VOINESCU: O lecţie sau poate chiar lecţia; DILEMA Veche, An XVIII, nr. 884; comentariu la piesa Lecţia, de Eugen IONESCO)
Școala nu ne învaţă decât ceea ce știm. Drumul înainte este necunoscut, dar noi oricum mergem pe el, împinși de o nevoie inerentă tuturor lucrurilor: iată la ce mă gândeam când spuneam că facem ceea ce trebuie să facem. Și această nevoie profundă, care ne macină în permanenţă, e ca o piatră preţioasă brută, pe care trebuie s-o lucrăm cu răbdare și metodă" (Constantin BRÂNCUȘI, scrisoare către Florence MEYER, muza sa pentru La reigne Pas Dédaigneuze).
„Eșecul Revoluţiei din 1848 nu i-a descurajat pe pașoptiști. Au îndurat exilul, dar au continuat lupta și, în două decenii (1859-1878), au creat statul român modern, căruia i-au câștigat independenţa. Doar două decenii, adică exact cât i-a trebuit clasei politice postdecembriste să prăbușească România în haos și mizerie. Cum să nu-i admiri pe pașoptiști? Sunt un model care ar trebui prezentat și explicat în toate dimensiunile lui, nu cu o simplă lecţie de manual, ci ca un prilej de meditaţie, responsabilă și fecundă pentru adolescenţi, făuritorii României de azi." (Florin CONSTANTINIU: Interviu din Jurnalul. ro/17, aprilie 2012).
„În urma influenţei exercitate de trupele de instrucţie germane, importanţa decisivă a personalităţii liderului este treptat recunoscută, precum și necesitatea existenţei unui simţ sănătos al responsabilităţii. Corupţia, atât de obișnuită în perioada anterioară este, fără îndoială, în curs de diminuare...Soldatul român constituie un material uman destoinic, dispus să asimileze, el este de regulă docil, în aparenţă, inclusiv rezistent și perseverent; dispune însă, în general, de un grad de pregătire redus. Îi lipsesc activitatea și gândirea independente. Relaţia sa cu superiorii este, corespunzător mentalităţii românești, bazată, mai degrabă pe teama faţă de pedepse decât pe încredere." (Dr.Ottmar TRAȘCĂ, Magazin Istoric, iulie 2021).
"...există anumite prime seminţe ale adevărului, așezate de natură în spiritul uman, și pe care le sufocăm în noi citind și ascultând în fiecare zi atâtea erori de toate felurile... căci nu poate fi tot atât de bine conceput un lucru , și făcut să fie al tău, atunci când îl înveţi de la altul, ca atunci când îl inventezi tu însuţi ... pentru că raţiunea este egal împărţită fiecăruia dintre noi, menirea filozofiei este numai aceea de a pune în mișcare această raţiune, de a o bine direcţiona.... Metafizice nu este o carte care să cuprindă cunoștinţe, rezultate, descoperiri sau invenţii, ci doar o captare hipnotică a cititorului care este antrenat într-o gimnastică a minţii, la capătul căreia este filozofia, aceea pe care fiecare dintre noi, astfel pregătit, și-o poate realiza singur... cărţile sunt legate de viaţă, de viaţa comună, de lume – deci de realitatea din jur, în cel puţin două moduri: prin caracterul lor derivat, ele fiind....o oglindire numai, apoi pentru că ele sunt, chiar dacă de un ordin secundar, părţi ale lumii, adică realitate inserată prin realităţile toate câte există... individuală, diferită, însă inclusă alături de altele.
Conform lui Platon creatorul de artă (este) individul cu o oglindă în mână, alergând bezmetic în toate direcţiile, prinzând astfel tot ce se întâmplă să-i iasă în cale: lucrurile din preajmă, natura toată cu plantele și animalele ei, soarele și toate planetele, cerurile, pe sine, pe zei și pe oameni. Când artistul înfăţișează în opera sa o parte din alcătuirea lumii, parte care corespunde celor două imperative de verosimilitate și necesar, ceea ce el poate face numai când este cu adevărat artist, atunci poate fi numit creatorul acelei părţi de lume.
Fă ceea ce îţi imaginezi că ar fi menirea ta pe pământ și abia la urmă se va vedea dacă prin fapta ta ai sporit zestrea celor cărora le aparţii sau a fost doar o iluzie. Să fii în compania celor care alcătuiesc elita timpului tău, pe care ai avut inteligenţa să o identifici, reprezintă o izbutire care mai neștiută poate echivala cu o adevărată lucrare de geniu. E această căutare a sociabilităţii nu doar o performanţă personală a celui care o practică, ci și o ridicare la un înalt grad de civilizaţie, întrucât primitivismul, sălbăticia, nedezvoltarea nu cunosc asemenea tentaţii.
În ultimii ani el (Max TEGMARK-2014) a observat că multe lucruri care îi păreau complet de nerelatat prin instrumente matematice, precum sunt textele, sunetele, imaginile și filmele, mai nou pot fi reprezentate matematic cu ajutorul computerelor și transmise prin intermediul internetului ca mănunchiuri, ca grupe de numere.
... cei criticaţi, aceștia erau admonestaţi pentru că, spre deosebire de Titu Maiorescu, în fapt ei nu știau suficient de bine germana și atunci mutilau româna, transferând germanisme în limba lor maternă" (Ion PAPUC: Eseuri alese, Ed. Mica Valahie, 2017. Citate din diferite eseuri).
Pe baza celor citate mai sus, vreau să fac câteva precizări în domeniile pe care le voi aborda, anume:
- În producţie nu se poate face nimic (rentabil) fără disciplină. Dacă se face apel și la motto-ul Caţavencilor „avem o ţară, cum procedăm?”, trebuie să se facă disjuncţie între inventivitate, inovare și producţie. În activitate trebuie combinate iniţiativa și disciplina.
- ...gimnastica minţii poate conduce la iniţiative, descoperiri, invenţii...
- În tehnică, nu în ȘTIINŢĂ, realizările constau în asamblarea unor module, cunoștinţe în structuri diverse. Dar și în variaţiuni pe aceeași temă!!! (de unde a răsărit și conceptul de modularitate).
- Digitalizarea realizează astăzi ceea ce i se părea lui Max TEGMARK de nerelatat prin instrumente matematice precum texte, sunete, imagini etc.
- Ceea ce critica Titu MAIORESCU se repetă astăzi cu engleza - și la noi și în alte părţi, folosindu-se false friends, - cuvinte cu grafie similară, dar cu alt înţeles (spre exemplu, application)
- Se poate constata că în istoria noastră au fost momente de mimetism fără folosirea unor filtre culturale corespunzătoare: am avut furculicion, iar acum avem (printre altele) aplicaţie/aplicant în loc de cerere (solicitare)/ solicitant!!! Franţuzismele, atât de blamate de scriitori din secolul XX, au fost înlocuite de englezisme, de multe ori fiind vorba de false friends, adică pe românește – falși prieteni = termeni cu grafie similară, dar cu alt înţeles! În acest sens Titu MAIORESCU a introdus sintagma forme fără fond!
- „A scrie nu înseamnă neapărat a avea idei originale, ci a face să intre în vibraţie coarda care ești. Vibrează și citește ce vrei." Gabriel LIICEANU.
- La TROIA ar fi fost mai multă nevoie de zece NESTORI decât de un AJAX: adică de zece înţelepţi, decât de un mare combatant (luptător).
Rolul dascălilor (universitari, dar nu numai) este și de a căuta noul, nu numai de a transmite ce au făcut sau realizat alţii. Crearea unei deprinderi de a cerceta, de a crea ceva nou de către dascăli sau de a insufla această atitudine copiilor/tineretului este o activitate care nu situează unităţile de învăţământ românești pe locuri de frunte, indiferent dacă este vorba de specialtăţi umaniste sau tehnice. Cercetarea este cea care creează posibilităţi de dezvoltare, atât proprii, cât și economice, sociale etc." (Profesor Constantin DAVID, Rector al Universităţii BABES-BOLYALI, Cluj-Napoca).
Istorici, scriitori etc., continuă să fie preocupaţi de al Doilea Război Mondial (WW II). În mai multe emisiuni pe acest subiect de la postul Viasat HISTORY, aceștia au declarat că războaiele (cu referire la WW II) nu sunt câștigate, în principiu, pe câmpul de bătălie, ci în ECONOMIE. Aceasta însemnând că partea conflictului care poate asigura mai multe arme (de toate felurile), mijloace de transport (eficiente în condiţiile câmpului de bătălie), hrană și îmbrăcăminte adecvată soldaţilor are cele mai mari șanse de victorie....și TOATE trec prin mașini-unelte!
În anii 1970, o delegaţie britanică a afirmat că doar după WW II politicieni, economiști, militari etc. au recunoscut faptul că mașinile-unelte sunt sarea și piperul oricărei economii. Aceasta înseamnă că existenţa mașinilor-unelte - punctul de plecare al oricărui utilaj – permite realizarea altor echipamente și folosirea tehnologiilor adecvate pentru obţinerea materialelor necesare – atât în timp de război, cât și în timp de pace. (A se vedea cum s-au dezvoltat JAPONIA și COREEA DE SUD, după ce au fost, în mare parte distruse de războaie, iar CHINA le urmează exemplul). Un alt comentariu afirmă că știinţa conferă putere (și acum!), iar puterea conduce la dezvoltarea știinţei.
„Sarcina educaţiei ...(este) de a forma un copil anume, care aparţine unei anumite naţiuni, unui anumit mediu social, unui moment istoric dat... Înainte de a fi un om civilizat... sunt un om... Nimic nu este mai dificil decât să devenim oameni. ...Sarcina principală a educaţiei este, înainte de toate, de a ajuta la dezvoltarea dinamică prin care omul se formează el însuși ca să fie om, altfel spus, de a-l pregăti pe copil și pe adolescent să se instruiască de-a lungul întregii vieţi... Tocmai datorită faptului că este înzestrat cu o putere de cunoaștere nelimitată, care trebuie, totuși, să înainteze pas cu pas (este conceptul de conservatorism, care a fost pervertit de marxism-leninism ca fiind sinonim cu retrograd!), omul nu poate progresa în propria viaţă, atât intelectual, cât și moral, decât dacă este ajutat de experienţa colectivă pe care au acumulat-o și au păstrat-o generaţiile precedente și de o transmitere constantă a cunoștinţelor dobândite. Pentru a atinge această libertate prin care se determină pe sine și pentru care este făcut, el are nevoie de o disciplină și de o tradiţie, care, luate împreună, vor cântări mult asupra lui și îl vor întări, astfel încât să fie capabil să lupte împotriva lor - ceea ce va îmbogăţi chiar acestă tradiţie - , iar tradiţia îmbogăţită va face posibile noi lupte și așa mai departe" (MARITAIN, Jacques: O filosofie a educaţiei; Spandugino&Zeta Books, traducere Miruna TĂTARU-CAZABAN).
NOTĂ: Noțiunile și realizările bazate pe quantum reprezintă salturi, deci nu înaintare pas cu pas!
Unul dintre paradoxurile vremurilor actuale este creșterea numărului oamenilor proști, în dauna celor inteligenţi. Întrebarea care se pune (foarte serios!) este: ne îndreptăm spre o stupidizare (idiotizare) a umanităţii? S-a constatat o tendinţă paradoxală și periculoasă la începutul secolului XXI și căreia în neuroștiinţe i s-a dat numele de efectul Flynn (profesor James Robert FLYNN, de la Universitatea OLAGO, Noua Zeelandă), care constată că omul contemporan a regresat din punctul de vedere al inteligenţei. Conform unui alt studiu („Demain tous crétins?”, susţinut de antropologul englez Edward DUTTON) s-a constatat că suntem din ce în ce mai proști. Este un fenomen în desfășurare și este imperios necesar să conștientizăm acest fapt și să găsim soluţii. „Proștii sunt mulţi, iraţionali și reprezintă o sursă continuă de probleme pentru ceilalţi. Pentru că nu pot fi izolaţi, singura modalitate prin care o societate se poate apăra de idiocraţie este stimularea continuă a inteligenţei." (Carlo CIPPOLA: Allegro ma non troppo con Leggi Fondamentali della Stupidita Umana; profesor la Universitatea Berkley, California).
Dar ce înseamnă să fii inteligent? Elementele definitorii, pe scurt, prin care se definește un om inteligent sunt:
- Creativitate, semn al unui spirit flexibil și deschis; persoanele creative evită drumurile bătătorite, rutina, previzibilul (în tehnică, în producţie nu se aplică întotdeauna!);
- Curiozitatea, în sensul căutării continue, în zonele de interes profesional, pentru a descoperi informaţii noi, integrabile în universul cunoașterii personale;
- Originalitatea, care se manifestă atât în profesie, cât și în viaţa cotidiană (a nu se confunda cu excentrici în vestimentaţie, coafură, gestică, vocabular etc.), prin rezolvarea atipică a unor probleme, prin soluţii surprinzătoare etc;
- Capacitate de abstractizare și vizualizare, conducând la conexiuni inedite între informaţii, concepte, idei, ierarhizări de raţionamente, dificil de exprimat în cuvinte, uneori, fapt ce conduce la lipsa de înţelegere, sau percepţie dificilă;
- Rapiditate în analiza și asimilarea de noi informaţii și aplicarea lor în practică;
- Păstrarea calmului în toate împrejurările, evitând enervarea, nemulţumirea, riposta vehementă (de orice tip). Conform unor studii (Universitatea MICHIGAN) persoanele cu un coeficient intelectual scăzut sunt mai agresive;
- Oamenii inteligenţi își cunosc valoarea, pe când cei mai puţin inteligenţi au tendinţa de a se supraevalua și au dorinţa de a avea dreptate întotdeauna;
- Capacitatea de a-și recunoaște greșelile, fără să-i învinovăţească pe alţii;
- Oamenii inteligenţi pot fi, uneori, reticenţi în relaţiile cu cei din jur, pentru că analizează permanent persoane, lucruri, întâmplări; odată construită o prietenie, aceasta este de lungă durată și stabilă;
- Oamenii inteligenţi se culcă mai târziu, din dorinţa de a da sens timpului, de a învăţa și de a se dezvolta intelectual;
- Oamenii inteligenţi au simţul umorului mai dezvoltat;
- Indivizii inteligenţi au tendinţa de a amâna activităţi de rutină, sarcini de serviciu ce par inutile, dedicându-se 100% celor pe care le fac din pasiune, indiferent de domeniu;
- Oamenii inteligenţi preţuiesc relaţiile cu ceilalţi, dar selectiv, evitând excesul de viață socială, preferând să se dedice preocupărilor lor, dar acceptă că nu sunt pe placul tuturor.
Inteligenţa poate triumfa în faţa idiocraţiei, dacă tot mai mulţi oameni decid să-și folosească puterea de a gândi, să-și depășească limitele și stereotipiile, să înţeleagă, să știe, să progreseze. Orice reușită este rezultatul muncii, al curajului, al inteligenţei.
Industry 4.0 este o viziune care a evoluat de la o iniţiativă pentru a face industria prelucrătoare germană mai competitivă într-o accepţiune globală.
Industry 4.0, a patra revoluţie industrială, este caracterizată, printre altele de:
- Un nivel de automatizare mai extins decât în a treia revoluţie industrială
- Stabilirea de punţi între lumea fizică și cea digitală prin sisteme cibernetico-fizice, activate prin IIoT;
- O trecere de la sistemul de comandă industrial central la unul unde produse inteligente (software) definesc fazele producţiei;
- Modele de date în buclă închisă și sisteme de comandă;
- Personalizarea produselor.
Industry 4.0 se referă la interconectarea inteligentă a mașinilor și a proceselor industriale cu ajutorul tehnologiilor informaţiilor și comunicării (Platforma Industry 4.0) [364].
Ţinta este de a permite prezenţa unor procese autonome de luare a deciziilor, monitorizarea activelor și a proceselor în timp real și facilitarea creării de valori conectate în timp real în reţele prin implicarea timpurie a celor interesaţi (acţionarilor) și integrarea pe verticală și orizontală. Industry 4.0 este o viziune, o politică și un concept în mișcare, cu arhitecturi, standarde și definiţii de referinţă în flux.
Conceptul s-a extins în multe alte domenii – Logistică; Construcții; Energie, Sănătate etc.
Pentru a înţelege Industry 4.0 este important să se înţeleagă întregul lanţ de valori care include furnizorii și originea materialelor și componentele necesare diferitelor forme de fabricaţie inteligentă, lanţul de aprovizionare digital de la un capăt la altul și destinaţia finală a întregii fabricaţii, indiferent de numărul fazelor intermediare și de jucători: beneficiarul final.
În esenţă, Industry 4.0 include transferul (parţial) al autonomiei și al deciziilor autonome sistemelor cibernetico-fizice și mașinilor, folosind sistemele de informaţii.
Lunga introducere, cu apelări la caracteristici umane, la educaţie are ca scop punerea în evidenţă a problemelor pe care Industry 4.0 le pune în faţa societăţii, nu doar a industriei și ramurilor conexe. Așa cum voi prezenta în continuare, vor fi afectate aproape toate sferele activităţii umane. Cine va aplica cerinţele? Cum se vor reflecta soluţiile în viaţa de zi cu zi? Cât timp va fi necesar pentru atingerea ţintelor? Cum vom influenţa mediul (poluare, evitarea epuizării resurselor, sustenabilitate, folosirea de surse energetice nepoluante etc), nivelul de trai și asistenţa socială etc. Se subliniază mereu faptul că una dintre cele mai importante (dar și dificile!) probleme care trebuie rezolvate în cadrul acestui concept este problema oamenilor, cu mai multe aspecte, care vor fi evidenţiate pe parcurs.
Doresc să menţionez și faptul că pe parcursul prezentării problemelor legate de Industry 4.0 sau (Industrial) Internet of Things (I)IoT (o altă accepţiune a Industry 4.0, sau esenţa acesteia, baza Industry 4.0) voi repeta anumite lucruri, probleme în diferite contexte și ţinând cont de experienţe ale unor conducători, companii, instituţii de investigare, institute de cercetare, universităţi etc.
Drumul spre Industry 4.0 este lung, anevoios..., dar nici ROMA nu a fost construită în șapte zile!
