În obiectiv major al dezvoltarii industriale în contextul global actual îl reprezintă sustenabilitatea. Acest factor se traduce prin eficientizarea construcţiei echipamentelor precum şi a condiţiilor lor de operare. Ca o consecinţă, dimensionarea echipamentelor se face cu toleranţe mult mai strânse, accentul căzând pe reducerea maselor şi dimensiunilor în vederea obţinerii unei eficienţe energetice cât mai ridicate.
Din punct de vedere al lubrifianţilor folosiţi pentru angrenajele utilizate în echipamentele industriale moderne, cerinţa principală ar fi aceea de a asigura, pe lângă o bună protecţie mecanică şi chimică, şi un consum energetic scăzut. Acest lucru ar implica la prima vedere utilizarea unor uleiuri de vâscozitate cât mai redusă.
În cazul uleiurilor convenţionale acest lucru devine din ce în ce mai dificil, deoarece odată cu scăderea viscozităţii vor scădea şi proprietăţile de lubrifiere şi protecţie, iar acest lucru conduce la necesitatea folosirii unor pachete de aditivare complexe, costisitoare şi, în multe cazuri, non-ecologice.
Fără a intra în amănunte legate de hidrodinamica filmului de lubrifiere, trebuie să aducem în discuţie la acest moment o proprietate mai puţin ,,mediatizată” a uleirilor: capacitatea lor de a adera la suprafeţele pe care le lubrifiază. După cum se ştie, moleculele unei substanţe pot dezvolta forţe de atracţie între ele sau faţă de moleculele substanţei cu care vin în contact (coeziune – respectiv – adeziune).
În cazul în care forţele de adeziune sunt mai puternice decât cele de coeziune, atunci substanţa respectivă aderă la substanţa suprafeţei de contact (,,substanţe care udă vasul”). În cazul uleiurilor, capacitatea de a adera la suprafaţa lubrifiată poartă numele de ,,onctuozitate”. Pornind de la această proprietate, prin sinteza chimică, pot fi obţinute uleiuri cu o onctuozitate extrem de ridicată, ce vor menţine astfel filmul de lubrifiant în zona petei de contact dintre dinţii angrenajelor chiar şi atunci când viscozitatea lor este relativ scăzută.
În sensul celor prezentate anterior au fost create uleiurile de angrenaj industrial din gama Mobil SHC. Ca pionier în domeniul ingineriei sintezelor de uleiuri, ExxonMobil alocă anual sume impresionante cercetării şi dezvoltării în acest domeniu (de ordinul sutelor de milionane de dolari). Acest lucru se concretizează în dezvoltarea unor produse cu performanţe extrem de ridicate, ce conferă avantaje de necontestat în exploatare, de la performanţele de protecţie şi lubrifiere până la reduceri semnificative ale consumurilor energetice.
Studiile efectuate împreună cu principalii producători de echipamente industriale demonstrează că uleiurile de angrenaj Mobil SHC pot aduce economii de energie de până la 3,5% faţă de alte uleiuri sintetice şi de până la 6,5% faţă de uleiurile minerale (pentru informaţii suplimentare accesați www.lubexpert.ro/Lubrifianti-Industriali-81/).
În România, prin distribuitorul strategic Lubexpert, utilizatorii pot beneficia gratuit de consiliere tehnică pentru valorificarea întregului potenţial al acestor lubrifianţi de excepţie.
Costin Vidrighin este Director Tehnic - Calitate, Lubexpert România
