Există o serie de publicaţii ştiinţifice care analizează efectele automatizării muncii şi care au ajuns la concluzii foarte diferite. Un studiu independent recent efectuat de Graetz şi Michaels confirmă faptul că utilizarea roboţilor contribuie în mod semnificativ la creşterea economică şi a productivităţii muncii şi, astfel, la bunăstarea societăţii noastre. Un studiu citat adesea, semnat de Osborne şi Frey, oferă în schimb o viziune unilaterală asupra consecinţelor automatizării şi, astfel, nu poate fi utilizat pentru a interpreta efectele utilizării roboţilor la locul de muncă.
Există o serie de publicații științifice care analizează efectele automatizării muncii și care au ajuns la concluzii foarte diferite. Un studiu independent recent efectuat de Graetz și Michaels confirmă faptul că utilizarea roboților contribuie în mod semnificativ la creșterea economică și a productivității muncii și, astfel, la bunăstarea societății noastre.
Un studiu citat adesea, semnat de Osborne și Frey, oferă în schimb o viziune unilaterală asupra consecințelor automatizării și, astfel, nu poate fi utilizat pentru a interpreta efectele utilizării roboților la locul de muncă.
Un studiu recent, elaborat de Georg Graetz de la Universitatea Uppsala şi de Guy Michaels de la London School of Economics [1] analizează impactul economic al roboților industriali, ajungând la concluzia că utilizarea roboților a ridicat rata medie de creștere a țărilor analizate cu 0,37% - ceea ce reprezintă 10% din media totală a creșterii produsului intern brut (PIB). Pe lângă creșterea productivității muncii și a valorii adăugate per lucrător, au crescut și salariile și productivitatea totală. În vreme ce studiul nu identifică niciun efect semnificativ asupra nivelului de ocupare a forței de muncă în ansamblul ei, există dovezi conform cărora lucrătorii slab calificați sunt dezavantajați.
C.B. Frey & M.A. Osborne de la Universitatea Oxford [2], analizează efectele viitoare ale computerizării, avansând ipoteze privind modul în care ocupațiile sensibile urmează să fie automatizate.
Aceștia interpretează progresele tehnologice ca o posibilitate ca echipamentele comandate de calculatoare (inclusiv roboții mobili) să preia, întrun viitor nespecificat, sarcini care sunt îndeplinite în prezent de operatori umani. Ei nu estimează nici cât de mult va dura până când tehnologia va fi gata și nici nu analizează viabilitatea economică a automatizării. De asemenea, aceștia ignoră tipul și numărul locurilor de muncă noi care vor fi create.
În plus, nu sunt distinse efectele automatizării mașinilor, cum ar fi utilizarea tot mai frecventă a roboților și digitalizarea, precum și utilizarea crescândă a software-ului și a instrumentelor instalate în cloud. Așa cum remarcă autorii înșiși, studiul „nu încearcă să estimeze câte locuri de muncă vor fi efectiv automatizate”.
De asemenea, este îndoielnic dacă analiza profesiilor mai degrabă decât a sarcinilor distincte pe care un lucrător le îndeplinește oferă imaginea corectă – de exemplu, un economist poate
îndeplini sarcini destul de diferite în funcție de locul în care muncește. Această teorie este confirmată de un studiu recent efectuat de Centrul pentru Cercetare Economică Europeană (Centre for European Economic Research), mandatat de către Ministerul German al Muncii și al Afacerilor Sociale [3]. Aceștia conchid că numai 9% dintre locurile de muncă din Statele Unite prezintă un risc înalt de automatizare. Prin comparație, Osborne și Frey estimează un procent de 47%.
Indiscutabil, nu există dovezi că natura muncii se schimbă și că unele locuri de muncă pot fi înlocuite prin utilizarea roboților și a echipamentelor ICT în viitorul apropiat și îndepărtat. Însă progresele tehnologice au condus întotdeauna la crearea de noi locuri de muncă. Multe dintre acestea vor necesita abilități noi din partea angajaților. Este responsabilitatea societății noastre să se asigure că sistemele de învățământ iau în considerare acest aspect. Trebuie să adaptăm formarea profesională și să dezvoltăm scheme de reconversie adecvate – în așa fel încât nimeni să nu rămână în urmă într-o economie bazată pe cunoaștere.
Bibliografie
1. G. Graetz and G Michaels, ”Robots at Work”, CEPR Discussion Paper 10477, martie 2015.
2. C.B. Frey, M.A. Osborne, “The future of Employment: how susceptible are jobs to computerization?”, septembrie 2013
3. H. Bonin, T. Gregory, U. Zierahn, „Übertragung der Studie von Frey/Osborne (2013) auf Deutschland“, Bundesministerium für Arbeit und Soziales, ZEW, aprilie 2015
