Problemele şi provocările complexe la nivel de societate pot fi rezolvate, sau se poate începe lucrul la rezolvarea lor, dacă ele ajung pe o agendă comună. Agendă în spatele căreia să stea perseverent, tenace, neclintit - fără rezerve - grupul care doreşte rezolvarea problemelor respective.
Aici intervine efortul şi chiar sacrificiul (valoare perenă). În cazul nostru, sacrificiul de timp sau alte resurse în căutarea soluþiilor şi efortul pentru atingerea obiectivelor. Atât timp cât problemele se află pe agendele fiecăruia, dar nu urcă pe agenda unei comunități conturate, să nu ne aşteptăm să se rezolve. Indiferent cât de acute sunt problemele. Şi indiferent de numărul nemulțumiților.
Apoi, o comunitate, ca întreg, trebuie să fie capabilă să facă sacrificiile pe care orice membru le-ar face pentru atingerea obiectivelor sale individuale. Şi invers. Fără rezerve. Acesta va fi şi barometrul reuşitelor sale. Reuşitele sale vor fi la nivelul sacrificiilor făcute.
Aici este vorba nu doar de bani. Nu doar de timp. Şi nu doar de numărul celor implicați. Numărul este o chestiune cantitativă, nu calitativă. Un aspect cheie al reuşitei este competența participanților. Dar şi asta se rezolvă dacă există o energie pozitivă care continuă, indiferent de obstacolele întâlnite, să îşi dorească şi să creadă în reuşită.
De unde vine această energie? Vine dintr-o puternică nevoie, dar şi din sentimentul apartenenței, al comunității şi continuității. Energia se alimentează cu prețul sacrificiului imediat (nu suprem) făcut de tine. Dar fără un sentiment al apartenenței, al comunității nu poate fi realizat nimic. Sacrificiul nu are sens. Întregul devine friabil în momentul în care sentimentul comunitar, de comuniune, este fragil. Ori este infiltrat sau minat de îndoială. Energiile se risipesc, se drenează, se pierd la nivelul la care sentimentul comunitar are fisuri. Energiile nu se mai conservă, nu se mai potențează, compensează sau susțin. Nu devin sinergice.
Sentimentul de apartenență este esențial pentru reuşită. Acolo unde există, acolo reuşiți să vă bucurați şi de cea mai mică reuşită. Nu o criticați că este prea mică. Insuficientă. Că meritați mai mult. Acolo SUNTEŢI. În rest doar viețuiți.
Gândiți-vă din câte comunități rotunde, funcționale faceți parte. La câte participați fără rezerve. Din proprie inițiativă. Din tot sufletul. Acolo unde puneți sufletul, acolo este şi împlinirea vieții voastre. Reuşita. Chiar viața.
Vă doresc să descoperiți cât mai multe comunități din care să vă doriți să faceți parte. Doar aşa aveți o viață cu adevărat împlinită. Pandemia ne-a învățat că nu putem trăi împliniți separați, departe unii de alții. Şi am căutat împreună soluții să ne apropiem. Restricțiile ne arată şi dau o valoare aparte sentimentului de comunitate şi comuniune. Suntem ființe sociale. Ne dorim apropierea celorlalți. Ne este dor de energia lor, de ceea ce ne aduce aceasta în viața noastră. Ne este dor de acest dar. Atunci să-l folosim cum trebuie atunci când ne este permis. Sub orice formă. Apropiați-vă şi construiți împreună! Sunteți mai puternici şi veți fi mai împliniți.
