Orice decizie individuală toxică, decupată cu atenție din contextul proxim sau cel general, pentru a nu evidenția efectul negativ pentru echilibrul macro (pe care-l afectează), poate fi justificată prin diferite acrobații logice. Este o artă stăpânită de mulți. Unii au un talent natural în acest domeniu.
Însă atunci când lărgind cadrul, la o analiză mai profundă, reaşezăm lucrurile în ordinea lor firească, putem vedea efectul adânc şi extins al acestor decizii, aparent izolate şi „justificabile”, subiectiv şi conjunctural.
În timp, efectul deciziilor individuale toxice nepenalizate poate deveni o problemă majoră. Ce e de făcut atunci când efectul cumulativ al acestor decizii individuale poate fi deranjant sau chiar inacceptabil la scara unui domeniu de activitate sau chiar a societății?
Întâlnim zilnic astfel de situații în jurul nostru. De la situațiile din trafic, la cele din domeniul în care lucrăm sau din domenii critice pentru mersul societății. Fiecare poate da în orice moment câteva exemple în acest sens (unii şi justificări), atât de frecvent se întâmplă.
Efectele devin treptat inacceptabile, cu influențe din cele mai nocive în timp. Consecințe pe care le suportă ulterior şi copiii noştri, chiar dacă noi, ce să vezi(!), se ştie (!), nu ne dorim asta.
Toate aceste decizii, în răspărul principiilor general acceptate de toți ca benefice, sunt „încurajate” mutual de inacțiunea celor din jur. Iar inacțiunea, de convingeri şi prejudecăți.
Convingerile existente în mintea noastră, individual sau colectiv, sunt cele care fac lucrurile să se întâmple aşa.
Pentru a putea schimba ceva şi a ne păzi de efectele nedorite, trebuie să fim dispuşi să ne actualizăm în primul rând convingerile şi să acționăm mai repede, înainte ca repercusiunile să devină imposibil de ignorat şi acceptat.
