Probabil că succesul cuplului software Grasshopper + Rhinoceros (pereche despre care scriam în T&T nr.1/2016) a determinat compania Autodesk să dezvolte o soluție de proiectare vizuală parametrică integrabilă în software-urile din propria familie CAD, vizând inițial colaborarea cu Revit (software BIM/AEC) și cu Fusion 360 (MCAD). Astăzi softwareurile Dynamo (fie în varianta stand-alone, fie ca soluție de interfață cu alte medii CAD) încep să fie cunoscute și apreciate la nivel mondial.
Proiectare vizuală parametrică
De la primele contacte cu ecosistemul Autodesk Dynamo observăm că este vorba de un mediu de programare vizuală, care îngăduie proiectanților să creeze și să exploreze în manieră logică și intuitivă concepțiile de proiectare.
Software-ul poate realiza o agregare liberă, dar riguros controlată de entități de proiectare specifice (precum elementele de structură a construcțiilor), și utilizatorul face aceasta combinând elemente de programare vizuală (conținând logici asemănătoare celor din algoritmii informatici de programare) cu avataruri ale entităților de proiectare (precum primitivele geometrice 3D) materializate de componenta CAD.
Mai mult, utilizatorul va compune proiectul, prin agregarea entităților de proiectare, având în minte faptul că, odată definit conceptul, el va putea foarte ușor să modifice la respectivele entități: amplasarea spațială, numărul/densitatea, dimensiunile-cheie și chiar formele. Adică va putea obține, cu o mare lejeritate, variații largi de concepție, și astfel înțelegem de ce acest soi de soluție software – numit proiectare generativă sau proiectare conceptual-parametrică – a stârnit atât de mult interes.
(Dacă exprimarea mea de mai sus n-a reușit să fie sugestivă, atunci vom înțelege despre ce este vorba privind figurile alăturate.)
Un pic de istorie
Mediile CAD de la Autodesk au o lungă experiență în direcția proiectării parametrice și de sarcini repetitive, prin limbajele de programare generice asociate (precum AutoLISP, ObjectARX și VBA), însă apariția conceptului de „proiectare generativă” (și a celui de „proiectare cu componente parametrice”) presupunea cu totul altceva. Desigur că tehnologiile Maya și 3DS Max (tot de la Autodesk) și-au dovedit abilitățile privind entitățile parametrice, însă ele sunt aproape imposibil de interfațat cu mediile CAD (Inventor, Fusion, Revit).
În urmă cu un deceniu, compania Autodesk a început să dezvolte un nou limbaj de programare parametrică, numit DesignScript (conceput de Robert Aish, creatorul software-ului GenerativeComponents de la Bentley Systems). Însă ulterior, achiziționarea soluției Dynamo, creată de Ian Keough, s-a dovedit o soluție mai bună, mai ales prin caracterul vizual, iar în ultimii cinci ani, compania a făcut eforturi substanțiale pentru dezvoltarea acestei soluții, Dynamo fiind acum gata să se conecteze cu uneltele de proiectare esențiale de la Autodesk. De altfel, apropo de acest mic recurs de istorie, pe lângă interfața bazată pe noduri (esențială în programarea parametrică vizuală), Dynamo poate folosi și limbajele Design Script și Python.
Colaborarea cu Revit
Arhitectura modernă folosește tot mai mult combinația între structurile repetitive și formele neconvenționale, ceea ce face inevitabil apelul la soluții de computational design precum Grasshopper și Dynamo.
Pentru Revit, mediul de proiectare arhitecturală de la Autodesk, Dynamo poate funcționa fie ca modul software de tip addin (despre care aflăm că este o soluție open-source), fie prin versiunea standalone, Autodesk Dynamo Studio (caz în care totuși Dynamo nu va face direct modificări asupra fișierului-proiect Revit).
În varianta rulării lui Dynamo în interiorul lui Revit (unde apare ca tab în meniul mediului, dar și ca vedere/fereastră interactivă), proiectantul va avea acces direct la bibliotecile și la nodurile necesare programării parametrice vizuale.
Potențialul și succesul software-urilor de tip computațional BIM se datorează esențialmente faptului că mulți dintre proiectanți sunt obișnuiți (sau sunt nevoiți prin specificul temei) să conceapă clădirile într-o manieră sistematică sau într-o manieră bazată pe reguli.
Software-uri care să capteze fluxuri de lucru au mai existat în inginerie (precum Labview, Mathlab, Simulink), deci ideea de concepere vizuală nu este nouă. Pe de altă parte, software-urile BIM, precum Revit, gestionează parametric modelele AEC, astfel încât este bine-venită asocierea cu Dynamo, care – pornind de la manipularea de entități CAD – ajunge să exceleze la manipularea componentelor specifice construcțiilor.
Se poate spune și că, pe lângă modelarea de pereți și de acoperișuri pe care o face Revit-ul pornind de la extruziuni CAD, Dynamo este mai potrivit să manipuleze obiectele bazate pe schițe (precum pereții) care trebuie să aibă o relație sistemică mai largă (provenită din contextul local/interior al construcției și eventual din constrângerile sitului de șantier).
Deși contextul și scopul ivirii lui Dynamo a fost de sorginte BIM (numindu-se Revit în cazul lui Autodesk), acum, când tehnologia este aproape de maturitate, deja există și soluții pentru interfațarea lui Dynamo cu software-urile Inventor, Civil 3D și Maya, dar și perspective pentru conexiuni cu alte softwareuri CAD. Mai mult, caracterul său open-source probabil că va conduce, prin participarea unei comunități tot mai largi, la ivirea de soluții tot mai îndrăznețe.
