Fiecare individ este important pentru întreg. Fiecare! Fără excepţie! În mod egal.
Există un palier pe care suntem egali - cel al moralităţii. Suntem parte a unui organism. Colectiv. De noi depinde ce suntem: anticorpi sau microbi. Îl apărăm sau îl ucidem. Fiecare, singur, el cu conştiinţa lui decide asta. Nu privi în altă parte. Nu căuta ajutor. Eşti singur. La decizia asta, aşa eşti: Singur! În fiecare clipă eşti pus să alegi pe acest palier (nu explicit, ci implicit) şi la final eşti anticorp sau microb. Miza asta stă ascunsă în spatele oricărei decizii cotidiene banale. În fiecare zi. În fiecare clipă. Orice ai face. Oricine ai fi. Oricât de mare sau mic. În orice existenţă banală se află ascunsă această miză colectivă. Cu efect asupra celorlalţi. Cauzele sunt individuale - efectul este colectiv. După ce ai luat decizia ta, te vei alătura, chiar si tacit, celor ca tine. Apoi, prin contact cu ceilalţi, se construieşte doar forţa acţiunii.
TU de partea cui eşti? TU decizi.
Totul stă aşezat pe profunzimea deciziei individului şi pe statornicia fiecăruia în decizia sa. Este aspectul decisiv, pentru că apoi începe lupta. Nu există nimic fără luptă. Nu te amăgi. Nu rezistă nimic fără luptă. Iar, în orice luptă este greu. Apar frustrări, îndoieli, renunţări, suferinţă, pierderi. În luptă cad victime. Eroi şi criminali. Şi lupta asta cere sacrificii, ca orice luptă. Dar este mai bine să cadă mai mulţi criminali decât eroi. Când se întâmplă asta, organismul începe să se facă bine. E mai bine să lupţi ca anticorp, apărând organismul din care faci parte, decât să fii microb, ucigându-l. Fiecare copil ar trebui să înveţe asta. Nu ceva de genul „e tot aia” dacă acţionezi sau nu, dacă decizi una sau alta, sau „nu e treaba ta”. Trebuie să ştie că atunci când decizi altceva decât să fii onest eşti un criminal ascuns în mulţime. Nu contează cât de mică ţi se pare cedarea. Trebuie să ştii că se plăteşte. Lipsa de moralitate se răzbună implacabil, ca o lege fizică. Universul se ocupă de asta. Nu cineva în mod special. Nu imediat, acum, ci mâine - întotdeauna. Există deasupra un echilibru pe care nu-l vezi, ca om. Nu ai perspectiva. De asta ai de luat doar o decizie de microcosmos personal. Poate nu simplă, dar clară. Alegi, şi apoi din decizia individuală, solitară, interioară se construieşte acţiunea colectivă. Vizibilă, exterioară. Apare apoi şi rezultatul. Ca o consecinţă. Orice facem stă pe o fundaţie morală invizibilă şi intrinsecă. Orice. Aşa începe construcţia. A orice. Poţi nega asta, o poţi refuza, dar nu o poţi anula. ESTE. Suntem prinşi într-o reţea care are în adâncimea ei iţele astea. Morale. Când decizi altceva, ochiul tău se destramă şi le este mai greu celorlalţi să ţină greutatea. Slăbeşti organismul COLECTIV.
Şi la un moment dat cedează.
Nu există un singur vinovat pentru victimele noastre. Nu vă uitaţi doar la politicieni. Nu vă uitaţi doar la autorităţi. Le vine şi lor rândul. Dacă doriţi o schimbare, uitaţi-vă întâi la voi. Fiecare la el. Ce vezi? Alege ce eşti! În fiecare clipă alegerea ta construieşte ceva. Tu hotărăşti ce. Hotărăşte-te la ce pui umărul. Decide! Eşti anticorp sau microb? Pentru că lupta a început şi vrem să ştim pe ce ne bazăm. După doliu începe lupta. Mai bine veghe decât priveghi!
Indicii: În situaţia în care ne aflăm, dacă ţi-e uşor - înseamnă că nu ai ales bine. Şi un alt lucru la care trebuie să fii atent este că inerţia lucrează în defavoarea binelui.
