Toţi ne dorim realizarea unor obiective. Concrete. În fiecare zi. Suntem pragmatici. Eficienţi. Suntem „updataţi”. Ne punem trese pentru asta. Ne recompensăm - mergem la shopping! Suntem din ce în ce mai pragmatici. Ne-ar sta şi urât altfel!? Şi, până la urmă, cum? Cum altfel ar putea să mai fie cineva în aceste vremuri? Nu lasă loc de opţiune. Nu am fi normali altfel! Dar am descoperit ceva. Un secret. L-am redescoperit, de fapt (ajutat), ca pe un adevăr acut. Şi vi-l spun şi vouă. Să nu mă acuzaţi că am secrete. În atingerea celor mai concrete realizări contează VISUL. În îndeplinirea celor mai pragmatice obiective contează VISUL. Visul este determinant. Visul este cel ce-l face pe om să-şi depăşească condiţia. Doar aşa poate să-şi împingă limitele. Până la urmă, ce sunt aceste limite? Sunt delimitări concrete sau conceptuale, obiective sau subiective date de visuri anterioare. Ale altor oameni ce au visat, înainte. Visul este cel ce motivează şi mobilizează. Aşa funcţionează oamenii. Visul umple spaţiile goale dintre realizarile parcursului. Ne ajută să trecem peste obstacole şi ne împinge mai departe. Vă întreb acum: câţi dintre noi mai visează? Câţi mai visează la ceva? Câţi dintre oamenii din jur (maturi) mai visează în ziua de azi? şi, dacă visează, ce anume mai visează? Ce visaţi? Gândiţi-vă.
Gândiţi-vă. Nu vă grăbiţi ...
Mai gândiţi-vă. Întrebare: de ce are omul doar cinci simţuri? Să se ocupe cu ele. Cât de ocupaţi am fi dacă am avea zece simţuri? Să decodăm şi să analizăm atât de multă informaţie. Cu aceleaşi suflet şi univers interior. Cu aceeaşi capacitate de analiză. V-aţi gândit vreodată? V-aţi întrebat? Poate doar ecranarea aceasta, dată de nişte simţuri limitate, ne ajută să facem faţă. Să facem faţă unui univers pulsator, ce emite pe multiple planuri (voci). Doar cinci simţuri ne ajută să ne izolăm de emisiile care ne-ar putea distrage (sau distruge?). Nu cred că mai multe simţuri ne-ar face neapărat mai puternici. Ne-ar şi împovăra. Ne-ar încărca. Ne-ar distrage de la noi înşine. De la întoarcerea la lucrurile fundamentale pentru noi.
Acum auzim multe voci care ne spun tot felul de lucruri. Este gălăgie. Ne tulbură. Ne sperie. Ne paralizează. Cred că trebuie, în mod conştient, să procedăm şi cu informaţia la fel. Să o filtrăm pe cea care este relevantă şi constructivă. Pe cea care ne ajută. Restul ne blochează acţiunea. Trebuie să o filtrăm pe cea care ne ajută visul. Care îl creşte. Restul este balast. Aveţi grijă de visul vostru. Doar având grijă de el aveţi grijă şi de voi. Şi, pe cale de consecinţă, de reuşitele concrete imediate. Pentru fanii analizei perpetue: abundenţa de informaţii ne paralizează, ne face inactivi, invalizi. Nu trebuie să uităm că nu avem capacitatea de a analiza prea multă informaţie recepţionată deodată. Nu ştim ce informaţie să folosim şi pentru ce? Suntem ca iepurele în bătaia luminii farurilor. Perplecşi. Dar, cine ştie ce vrea, va şti ce să aleagă. Cine are un vis va fi salvat. Vor pierde nehotărâţii, prin lipsa de acţiune. Acesta este momentul. Nu analizaţi prea mult, că veţi pierde startul. Veţi rămâne în urmă, cu graficele pe genunchi. Sau cu ochii pe ecrane, televizoare, pereţi. Vă spun: lucrurile esenţiale vor rămâne esenţiale oricând. Şi în recesiune. Iar visul este unul dintre ele. El ajută realitatea să prindă forma pe care ne-o dorim. Dacă sunteţi pragmatici, visaţi! Gândiţi-vă bine ce vis aveţi şi urmaţi-l. Nu staţi pe gânduri ascultându-i la nesfărşit pe alţii. Dar, mai întâi, VISAŢI!
Vă urăm un 2012 care să vă ajute să visaţi şi să realizaţi mai mult!
