Mă bucur de reușitele noastre. Mă întristez de nereușite. Firesc. Constat că, dacă nu am fi fragmentaţi de multe interese conjuncturale divergente, am reuși. Am reuși în sensul intereselor noastre profunde. Ba mai mult, dacă nu am fi decuplaţi prin fapte de discursul nostru (de multe ori impecabil), în timp am reuși. Pas cu pas. Perseverenţi.
Timp am avut. Au trecut 30 de ani din 1989. Și vom mai avea. Dar trebuie să fim atenţi pentru că resursele de care dispunem sunt și așa limitate, iar dacă sunt investite nechibzuit, sunt definitiv irosite. Oportunităţile nu revin.
Asocierea, în proiectele în care merită să investești, cu oamenii cu ale căror valori ești compatibil face ca tot efortul suplimentar pe care trebuie să-l depui să aibă valoare. Pentru că, da, este nevoie de un efort suplimentar. Lipsa de efort este un prim indiciu pentru nonperformanţă.
Nu se poate urca sau nu se poate ieși dintr-o groapă cu lipsa de efort cu care s-a alunecat în ea. Dar acest efort nu este o risipire. Este un efort pentru îndreptare. Pentru reuşită. Pentru împlinire. Dar trebuie să faci alegerea corectă. Unde vei investi efortul?
Tot timpul trebuie să facem alegeri. Doar cele corecte ne ajută. Iar rezultatele apar. În timp. Cu implicare perseverentă și răbdare.
