Este probabil o întrebare care ne preocupă pe mulţi dintre noi acum la sfârşit de an. Am dreptate? Chiar dacă s-ar putea să nu am acum, întrebarea va răsări la începutul anului viitor. Aşadar o abordăm deja sau o vom aborda cu speranţă sau cu îndoială, dar oricum ar trebui cu determinare. Poate nu va fi un an uşor. Dar ce a fost uşor în România vreodată? De aceea vreau să cred că cei mai mulţi ne-am învăţat lecţia şi vom întâmpina această întrebare cu hotărârea de a găsi un răspuns pozitiv indiferent de obstacolele pe care le vom întâmpina. Puţini deţin ceva informaţii cât de cât mai sigure despre ce se va întâmpla în economia globală mai departe. Modelul economic, răspândit până acum la nivel global, se cam zgâlţâie. Cu toate acestea gândirea strategică (pe termene ajustate) este desigur foarte importantă, dar acţiunea pragmatică şi execuţia sunt cheia succesului în perioada imediat următoare. Cum spunea o vorbă răsfolosită la noi: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. Cine va şti să acţioneze inteligent, să depisteze direcţiile corecte de dezvoltare, să se adapteze rapid, trecând imediat la acţiune şi să depăşească apoi cu hotărâre obstacolele inerente parcursului, va reuşi să traverseze cu bine anul următor. Şi nu numai. Împotriva piedicilor voite sau întâmplătoare întâlnite în drumul nostru prin economia românească, trebuie să acţionăm, iar aici determinarea individuală este foarte importantă în ecuaţia succesului comun dorit. Atitudinea proactivă individuală este foarte importantă. În acest timp are loc o schimbare, poate chiar o revoluţie în domeniul afacerilor. Ar fi bine să participăm la ea.
În economii în care acţiunea hotărâtă este exerciţiu curent, efectele pozitive au apărut deja (sperăm să fie sustenabile!). Vorbind de globalizare, oare chiar atât de ghinionişti să fim, noi românii, încât să ratăm urcarea (chiar involuntară) pe valul de creştere ce vine din Europa Occidentală către ţările din Europa Centrală şi de Est? Mă refer aici doar la creşterea producţiei industriale. De exemplu, Germania are o creştere excepţională a cererii pentru echipamente industriale (în trimestrul trei o creştere de 117% la cererea de maşini-unelte, prima creştere cu trei cifre din istoria statisticilor VDW, şi 128% la comenzile externe).
Noi nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, turbulenţele din ultima perioadă s-ar putea să producă, cu o mai mică sau mai mare întârziere, un efect de reflux al investiţiilor străine în România. Dar fermitatea cu care merge înainte planul de investiţii de la Craiova al celor de la Ford, cu tot alaiul dezvoltării pe orizontala subfurnizorilor producătorului auto, s-ar putea să compenseze efectul distorsiunilor executive şi al instabilităţii şi tulburărilor sociale de anul acesta.
Un bun exemplu de reuşită a acţiunii curajoase este Dacia. În urma unui plan strategic pus la punct, adaptat conjuncturii internaţionale şi urmărit cu consecvenţă, marca traversează o perioadă fastă. Dacă lucrurile se înlănţuiesc (şi astfel şi efectele pozitive, nu numai cele negative) am putea spera că dacă vom acţiona cât mai mulţi corect vom putea schimba situaţia generală. Pentru asta atitudinea noastră faţă de noi trebuie schimbată. Să nu mai aşteptăm prea mult de la alţii. Şi dacă pe mulţi i-a cucerit sloganul „Să trăiţi bine!”, ar trebui să existe suficienţi voluntari pentru o abordare hotărâtă a întrebării din titlu şi pentru o muncă susţinută până la ieşirea din criză. Nu e uşor. Dar cine a zis asta? Doar nu şi-a închipuit cineva că ne va scoate de unde ne-au împins zeci de ani de orbecăială şi pasivitate, doar invocarea şi repetarea sloganului de mai sus. În plus: „Să trăieşti este cel mai rar lucru din lume. Majoritatea oamenilor doar există.”, aşa cum spunea Oscar Wilde, un lucru cu atât mai dificil şi rar atunci când ai pretenţia să trăieşti şi bine...
LA MULŢI ŞI BUNI ANI!
