Cât de important este să-şi modernizeze procesele de producţie companiile dintr-o industrie suport (care nu dă trendurile, realizează puţine produse finite complexe, nu are branduri proprii importante – cu concepţie şi cercetare locală), aşa cum este preponderent industria din România în acest moment?
Putem gândi că, dacă până acum am oferit investitorilor externi (investiţiile majore din industrie!) avantajul unei forţe de muncă ieftine şi am funcţionat bine în regim de lohn industrial, în principal utilizând o forţă de muncă cu cost scăzut, preponderent cu multe braţe, la noi procesele pot să-şi întârzie modernizarea şi din motive de protecţie socială. Putem folosi asta ca scuză să blocăm schimbarea şi gândim că cineva trebuie să observe şi să cauţioneze acest lucru.
La fel, problemele de zi cu zi nu lasă loc pentru a mai ridica privirea pentru perspectivă. Pe de altă parte ne plângem toţi, împreună cu partenerii externi - investitorii dominanţi pe piaţă, pe bună dreptate, de lipsa forţei de muncă, nu doar în industrie, în multe alte domenii (dar pe noi ne preocupă industria şi despre ea vorbim)! Problemele au soluţii, dar acestea trebuie căutate neobosit.
Parteneriatele, chiar dacă ne-au asigurat dezvoltarea şi confortul (şi au fost salutare!) şi o mai pot face, nu trebuie să ne adoarmă vigilenţa profesională. Nu trebuie să fim doar nişte conformişti cârtitori în respectarea îmbufnată a cerinţelor de calitate şi de implementare a trendurilor de modernizare impuse din exterior, ci să înţelegem fundamentele economice profunde ale schimbărilor care ni se propun şi să mergem pe drumul schimbării cu o motivaţie şi o viziune de dezvoltare viitoare proprii şi capacitate de adaptare continuă, nu împinşi de la spate de ameninţări (uneori de neînţeles).
Asta ne cere piaţa, competiţia, realitatea economică globală şi partenerii noştri care îşi propun să ţină pasul cu cerinţele evidente ale pieţei. Asta ne-ar asigura şi nouă viitor, chiar pe picioare proprii. Construcţia unei viziuni asupra viitorului şi iniţiativa de a ajunge acolo în cea mai bună formă trebuie să fie un mod de viaţă pentru producătorii din România. Industry 4.0, IioT, digitalizarea şi robotizarea implicită a producţiei ar trebui să fie modul prin care producătorii din România curtează viitorul. Aceste trenduri vor elimina locuri de muncă, dar vor produce altele. Viitorul nu va transforma oamenii în şomeri, ci le va solicita reconversie.
Cine va reuşi să se adapteze, ca şi până acum (!), va supravieţui. Viteza solicitată este doar mai ridicată. Astfel, evoluţia, dar şi prăbuşirile, sunt mai rapide acum. şi răspunderea noastră pe măsură. Cine nu schimbă viteza, va fi victima propriei inerţii. Un business „monopartener” este limitativ şi riscant. Dezideratul confortabil de a ieşi la pensie dintr-o singură meserie sau un singur loc de muncă nu mai este de mult realizabil. Prezentul nu face decât să adauge noi variabile la opţiunile noastre viitoare.
Noţiunile de bază, cunoştinţele noastre vor trebui updatate - ca un firmware - la versiuni mai noi. La fel şi disponibilitatea noastră naturală de a învăţa continuu nu mai trebuie să fie o manevră (neplăcută) influenţată conjunctural din exterior, ci o caracteristică fundamentală a unui om modern.
Aşadar, în condiţiile în care oamenii ei sunt inteligenţi, compania trebuie să intre în procesul de digitalizare a fabricaţiei. Indiferent de obstacolele de moment. Viitorul este o lume mai bună pentru toţi cei ce se adaptează cu agilitate. În concluzie, în ce-i priveşte pe cei ce lucrează în producţie, dacă oamenii sunt inteligenţi şi compania va fi smart – „smart factory”.
