„Valoarea obiceiurilor pozitive şi costul celor negative devin sesizabile numai când priveşti retrospectiv pe o periodă de timp. O evaluare zilnică este dificilă. Deseori ignorăm micile schimbări pentru că nu par să conteze pe moment.”, un citat din James Clear, „Atomic Habits”.
Câte obiceiuri a exersat România în 30 de ani? Câte bune, câte proaste? Cum au fost ele generate? Cine influenţează, în definitiv, cel mai adesea deciziile şi, astfel, viitorul? Judecăţile şi raţionamentele sau infrastructura trăirilor şi a sentimentelor? Noi oamenii avem o determinare preponderent raţională sau una emoţională?
Am o „presupunere”. Cinstit şi matematic: NU RAŢIUNEA! Puţini recunosc în dreptul lor acest lucru. Unii ştiu acest adevăr. Şi îl folosesc.
Sentimentele bat raţionamentele. Aşa aflăm şi ce determină traiectoria societăţii în ansamblu. Ce ne determină viitorul. Combustibilul uman este furnizat de sentimente. Raţiunea oferă doar suport, în cazul în care emoţiile îi deschid calea.
Gândiţi-vă câte raţionamente corecte aţi generat, şi aţi aşteptat apoi rezultate, raţional îndreptăţite, care nu au venit. Acum, pentru a înţelege, gândiţi-vă ce sentimente au produs ele în cei ce trebuiau să le accepte, sprijine, adopte. Bariera în calea adoptării raţionamentelor este în primul rând emoţia pe care ele o produc, nu neapărat validitatea judecăţii ce le stă la bază. Este emoţia stârnită de efectul aplicării lor sau legată de persoana care le propune, cine are primul sau cine are cel mai mult de câştigat etc. Ce auziţi apoi ca argumente ale opoziţiei sunt justificări, căutate raţional, pentru a motiva decizia luată în primul rând emoţional.
Nu putem să acuzăm pe nimeni de sentimentele pe care le simte. Emoţiile sunt puternice. Până la urmă şi Dumnezeu guvernează lumea pe baza unui sentiment, nu a unui raţionament.
Ar trebui, pe cât se poate, să încărcăm şi cu emoţii pozitive măsurile mai puţin populare pe care trebuie să le luăm pentru a ne atinge obiectivele consistente şi pe termen lung. Atunci când asta nu se poate, trebuie să învăţăm să trecem peste puternicele emoţii resimţite şi să luăm totuşi la timp măsurile ce se impun. Este valabil pentru individ şi pentru societate.
30 de ani au trecut repede, dar nu uşor. De câte dintre obiceiurile dobândite între timp trebuie să ne dezbărăm şi de câte să ne ţinem pentru a ajunge unde am sperat acum 30 de ani? Este o întrebare la care trebuie să răspundem. Dacă s-ar putea ca răspunsul să nu întârzie alţi 30 de ani, ar fi bine.
Să fim atenţi la emoţii. Evoluţia implică uneori şi dezvăţ.
Sărbători Fericite! La Mulţi Ani!
