Cum ar arăta ţara ideală în care ai dori să trăieşti? Te-ai gândit? În linii mari, cum ar arăta ea? (dacă nu eşti exagerat de pretenţios, poate fi o temă uşoară de vacanţă)
În general, dacă ne propunem un astfel de exerciţiu, compunem mai uşor caracteristicile acestui spaţiu din frânturi desprinse din mai multe locuri deja cunoscute, nu toate dintr-un singur loc geografic sau socio-cultural. Aşadar, ne dorim un mix. De peste tot ne place, ne stârneşte admiraţia, ne împlineşte câte ceva.
Cum am contura acest spaţiu ideal? Care sunt caracteristicile lui cele mai importante care definesc esenţa spaţiului fizic, a situaţiei economice, a valorilor societăţii, a culturii şi a modului de viaţă? Poate ar trebui să vedem cum arată acest profil al ţării ideale şi să constatăm, onest, că ea nu există pe planetă. Să ne-o dorim în continuare, nu este ilicit. Aşa face orice cetăţean al oricărei ţări de pe planetă. Sunt sigur.
Dar este binevenit şi un exerciţiu igienic, de primenire a aşteptărilor şi aspiraţiilor, prin prizma rezultatelor la care participă fiecare activ, ca cetăţean.
În contextul în care înţelegi şi contribuţia ta şi a fiecăruia la starea generală, cum i-ai privi pe ceilalţi cetăţeni ai acestei ţări ideale? Cum te-ai raporta la ei? I-ai respecta sau admira mai mult? Ţi-ar fi indiferenţi mai puţin, i-ai compătimi mai mult sau i-ai ierta mai uşor? Care ar fi rezultatele concrete ale atitudinii tale faţă de ei şi faţă de ţară?
Pe de altă parte, ce ai fi dispus să faci pentru a menţine ţara în această stare care-ţi determină aprecierea şi admiraţia? Pentru că aşa ar fi corect, să evaluăm şi ce anume ni se cere nouă să respectăm sau să facem pentru a putea fi integraţi în spaţiul dorit (pentru că, de obicei, respectăm necondiţionat regulile, acolo unde găsim reperele civilizaţiei dorite, fără comentarii şi persiflări, cu admiraţie chiar).
Ar merita să facem acest exerciţiu pentru a vedea ce anume ar trebui să respectăm şi la ce să participăm din proprie iniţiativă, pentru că ar ajuta să construim şi aici ceea ce apreciem la o ţară ideală (sau, de obicei, afară).
După ce construieşti imaginar România ideală în versiunea ta, înainte de a te bucura, mai fă te rog un exerciţiu şi întreabă-i pe cei apropiaţi (doar pe ei) cum ar arăta ţara ideală din perspectiva lor. Vei avea mici surprize pentru că nu va fi o suprapunere totală, deşi şi ei îşi doresc o ţară civilizată şi stimabilă. Asta nu te va determina să-i iubeşti pe ei mai puţin, nu?! Sunt ai tăi. Ţi-i asumi aşa cum sunt, aşa cum ar fi bine să-ţi asumi şi să iubeşti şi ţara pe care şi ei o compun.
Dacă facem toţi acest exerciţiu, avem şansa, măcar imaginar, să mergem în vacanţă într-o ţară nouă: cea ideală.
În realitate, chiar dacă nu va fi o suprapunere perfectă la întoarcere, va exista cu siguranţă un numitor comun al tuturor ţărilor noastre ideale care să ne dea satisfacţie şi să ne însenineze zilele aici, tuturor. Dacă suntem coerenţi cu noi înşine, după acest „joc de societate”, la întoarcerea din vacanţă vom fi şi oameni relaxaţi şi cetăţenii activi ai ţării noastre ideale.
