Industria ca întreg

Industria trebuie privită ca un întreg în interiorul graniţelor României, pentru a fi ajutată (sau salvată). Aşa vor putea fi ajutate toate companiile din ea, fără diferenţe. Asta pentru că ele se confruntă acum cu probleme comune mai mari decât cele individuale. Sunt probleme ce pot fi rezolvate doar împreună, acceptând că faci parte dintr-un întreg cu legături intrinseci puternice şi cu legături ce depăşesc graniţele specifice domeniului, dar ce ţin de logica influenţelor din proximitate. Diferenţele, dacă se fac, pe criterii de origine a capitalului investit sau de orice altă natură, nu sunt bune, în orice sens ar fi ele făcute. Industria este un întreg interconectat în el însuşi şi cu exteriorul (mai evident sau mai discret). De exemplu, foloseşte aceleaşi resurse (cel puţin umane), chiar dacă în mod diferit. Industria este un întreg (com)unitar, chiar dacă neomogen din anumite puncte de vedere. Să fii de acord să fii parte a unui proces de schimbare al acestui întreg, cu partea ta de implicare şi de schimbare (nu doar solicitând asta de la ceilalţi), este soluţia rezolvării problemelor managerilor companiilor cu activităţi în producţie sau servicii pentru industrie. Este o asumare care s-ar putea dovedi salutară. Fără această abordare, problemele industriei se vor adânci. Fiecare se va concentra din ce în ce mai mult pe rezolvarea rapidă a problemelor sale, cu un consum uriaş de resurse şi fără certitudinea rezistenţei în timp, şi va neglija binele întregului (din care face, vrând-nevrând, parte) sau va scăpa de sub control efectele secundare ale soluţiilor lui punctuale asupra ecosistemului din care face parte în proximitate. Şi, pe cale de consecinţă, asupra afacerii lui pe termen lung. Se vor pierde astfel definitiv oportunităţi. Cel puţin companiile europene, comunitare, ar trebui să aibă această aplecare vizionară, extinsă măcar până la graniţa Uniunii Europene, acolo unde au făcut investiţii. În acest moment industria din România are o contribuţie importantă în PIB-ul României, dar şi un aport la profitabilitatea investitorilor, deci la PIB-ul altor ţări. Industria din România este, de asemenea, domeniul în care s-a investit privat, internaţional foarte mult. Din acest motiv este şi foarte neomogen. Cred că la noi industria este cel mai descentralizat domeniu de activitate. Este şi motivul pentru care este greu de înţeles şi ajutat. România este un teritoriu în care s-au făcut, din multe surse, foarte multe investiţii în industrie. Se foloseşte resursa umană disponibilă fără angajament emoţional sau responsabilităţi majore în ce priveşte bunăstarea individului în sens mai larg, bunăstarea comunităţii locale, a naţiunii (în sens administrativ, nu naţionalist) ca întreg. Chiar dacă parte a UE de mult timp, România, o ţară profund europeană, este totuşi un organism individual cu nevoi proprii (ca şi celelalte naţiuni UE) date de, cel puţin, istoria ei recentă. România a renunţat poate în procesul de integrare în mod altruist, ataşat comunitar (şi asta se simte acum) la unele lucruri vitale pentru comunitate şi pentru toţi cei de aici, ce nu mai pot fi neglijate și trebuie regenerate. Pentru binele membrilor comunităţii, fără diferenţă, dar prin legăturile strânse, pentru un echilibru organic extins la nivel UE este nevoie de unitate internă pentru rezolvarea problemelor locale existente. O unitate ce ar trebui acceptată nu ca semn de slăbiciune, ci ca unul de viziune. Pentru asta industria trebuie privită ca un întreg. Doar un exemplu: o Românie emigrată ce mai poate oferi investitorilor locali sau internaţionali? Pe de altă parte, în cele mai multe situaţii îndreptăţită, vulnerabilitatea manifestă este o carte ce poate fi jucată de companiile cu investiţii în industria din România, dar trebuie făcută cu aplecare angajată asupra problemelor contextuale şi cu măsură, pentru a rămâne credibilă. Altfel poate părea o decuplare de la angajamentele locale care, asumate, ajută în mod direct comunitatea locală, iar indirect chiar profitabilitatea, predictibilitatea aşteptată şi sustenabilitatea tuturor afacerilor de aici.