Vine 2014. A sosit repede şi mi s-a părut că ... nici nu s-a forţat prea tare. Probabil 2013 a fost un an scurt. A trecut mai repede. E posibil ca şi următorii ani să fie iuţi (adică rapizi, sperăm că nu şi la gust). Aceasta pare să fie viteza de parcurs normală pentru ani. Nu îi amendează nimeni, nu le dă nimeni puncte. Şi nici nu se întrevede vreo posibilitate. Totul este să ţinem noi pasul cu ei. Timpul curge cu aceeaşi viteză pentru toţi. Important este cum reuşim să ţinem noi ritmul şi ce foloase tragem din această rapidă derulare a evenimentelor. În final nu este la fel pentru toţi. Un exemplu: 4,1% este creşterea economică în trimestrul trei pentru România, cea mai mare rată de creştere din UE.
În urma acestor cifre, probabil, şi a vizitei premierului chinez la Bucureşti o asociere a erupt din nou în presă: România – tigrul economiei Europei Centrale şi de Est. La o mai adâncă reflecţie, din ea putem deduce că ... tigrul nu mai sperie pe nimeni. Fioroasa şi eleganta felină îşi asociază imaginea cu România în contextul economic european. Parcă nu ne simţim chiar aşa de fioroşi economic. Mă întreb, pe cine am reuşit să „speriem” noi (economic, ca stat), în ultimul timp? Poate pe contribuabilul român, în rest nu am mai „ameninţat” în mod serios pe nimeni. Nu că am dori să ne facem duşmani, dar într-o competiţie, cum este economia mondială, îţi faci inevitabil şi astfel de „prieteni” când îţi propui să câştigi. Dacă lucrurile stau aşa, România trebuie să-şi regândească modelul de creştere şi dezvoltare într-unul sustenabil - pe termen lung - cu viziune, nu doar cu realizări răzleţe.
Lasă impresia în ultimul timp, cel puţin în discurs şi în mişcările politice de suprafaţă, că are această preocupare. Politica industrială este una dintre pârghiile pe care doreşte să le utilizeze (am exemplificat în 2013 în revistă cu câteva subiecte pe această temă) şi ar trebui asociată cu o diplomaţie economică cu noi obiective şi neapărat potenţată de un grad ridicat de absorbţie a fondurilor europene.
În acest sens trebuie să ne folosim de exerciţiul financiar comunitar 2014-2020 din care face parte şi proaspăt lansatul - în premieră la Bucureşti - program de finanţare pentru cercetare şi inovare „Orizont 2020”. Orizont 2020 sună frumos, încărcat de semnificaţii ce se răsfrâng peste întreg parcursul anilor următori. (Se pare că şi UE s-a născut poetă!) Cum facem să fie mai mult decât un slogan? Cum facem să devină chiar faptele şi apoi rezultatele concrete aşteptate de noi? Orizont sună frumos, dar ce ne interesează pe noi este abilitatea de a ne stabili corect azimutul pentru 2014. Anul care vine este lansatorul proiectelor viitoare. 40 de miliarde de euro în 7 ani, este ceea ce ne propune noul cadru financiar comunitar. Vom porni pe acest drum cu ceva întârziere. Acordul de Parteneriat cu UE ar fi trebuit să fie deja semnat, pentru a lua şi proiectele noastre startul odată cu 2014 (şi nu este!). Va fi probabil semnat, conform ultimelor informaţii, abia prin februarie-martie anul viitor. Startul proiectelor va fi astfel amânat. Nu este o veste bună, dar putem spera, în compensaţie, la o mai bună pregătire şi ancorare în realitate a acestora până la momentul startului.
În plus, căutând un alt unghi pozitiv, înseamnă că Demo Metal, ce va avea loc în 2014 în luna mai, se va desfăşura, din această perspectivă, într-un moment de relansare economică. Sper să ne întâlnim cât mai mulţi acolo, să ne sincronizăm agendele de creştere pe 2014 şi pe mai departe. Pentru asta avem toate motivele din lume şi unul în plus: trebuie să salvăm imaginea tigrului.
La mulţi şi buni ani!
