Am citit undeva afirmația aceasta: „Companiile există pentru a livra valoare societății.” Iar în altă parte, în alt context: „Cu cât mai multă valoare, cu atât mai multă loialitate.” Le-am putea lega cumva? Nu știu.
Nu este obligatoriu să asociem direct valoarea pe care o livrează către societate o companie de nivelul de loialitate al clienților ei sau al beneficiarilor indirecți. Loialitatea este o monedă de schimb din ce în ce mai rară. Pare că mai degrabă suntem îndemnați să consumăm rapid orice relație, să tragem avantaje maxime și apoi să trecem la relația următoare. Să testăm.
Ba mai mult, „divorțul” nu mai este, pentru noi, oameni moderni, ceva atât de indezirabil. Nu investim în construcția unei relații pe termen lung. Asta ar presupune viziune proprie sau recunoașterea acesteia la partener. Presupune dedicare și implicare alături de partener într-o schimbare proprie și în comun. Și, în final, presupune un bine comun. Un parteneriat presupune o relație win-win.
Asta înseamnă parteneriat. Nu 2 x win – 0 (care ne tentează mai mult). Un parteneriat presupune avoluția în comun. Când ai un partener de încredere, oferă-i și tu lui ce are nevoie, pentru a merge mai departe relația, dacă ai încredere în el. Dacă nu, sigur, cauți un alt partener. Fără ei, oricum, nu putem funcționa. Și nici fără încredere.
În evoluția pe piață și expansiunea lor globală companiile au nevoie vitală de parteneriate solide, de stabilitate. Au nevoie de siguranță, nu de fluctuații și experimente. La noi, pentru că noi nu suntem atât de angajați pe piața globală, pare să fie și altfel. Nu prea apreciem corect importanța unui partener. Ne izolăm sau ne asociem la întâmplare, conjunctural. Oferim greu retur la implicare. Nu oferim feedback. Și nici nu-l primim. Este și motivul pentru care ne este mai greu. În general.
În astfel de condiții succesul este episodic, alunecos sau greu de obținut. Astfel, piața stagnează. Nu este ajutată să se dezvolte, ceea ce ne-ar ajuta pe toți să creștem. Un exemplu este faptul că toți ne cer să reducem costurile. Și obțin asta. Asta și altele. În dezavantajul nostru, mai întâi. La final, chiar în dezavantajul lor. Dar, pe moment, aparent este mai bine. Costurile scăzute pot aduce satisfacții de moment, dar pot frâna dezvoltarea afacerilor.
Ar trebui să învățăm să cultivăm parteneriatele. Sunt cele care ne pot susține și ne pot duce înainte. Algeți-vă bine partenerii și lucrați împreună pentru binele comun. Din el derivă binele individual. Al fiecăruia. Cel pe care ni-l dorim. Și va fi și de durată.
