„COVID-19 ALERT!” Apăsaţi butonul Business recovery plan/Business continuity plan!
În condiţiile date chiar şi cine ar fi avut aşa ceva, îl folosea degeaba pentru că nu ar fi avut premisele corecte pentru această situaţie specială. Nimeni nu le avea! Şi nici nu le putea intui nimeni. Imaginaţia autorului ar fi trebuit să fie bolnavă.
În ultimele două luni afacerile din industrie au înregistrat şocul produs de efectele pandemiei şi al măsurilor luate de guvernele din toată lumea. Aşadar trăim un moment istoric. Şi avem ... o avalanşă de întrebări răsturnate în fiecare zi în mintea noastră.
Care să fie atitudinea corectă în faţa lor? Ne adaptăm! Ce facem? Ne adaptăm! La ce? Ne adaptăm!
Între timp lucrurile au devenit mai clare, pe termen scurt. Măsurile de siguranţă sanitară anti COVID-19 ocupă mult din agenda fiecărui manager. Dar nu doar cei ce conduc afaceri au probleme de rezolvat. Noi toţi facem eforturi să ne adaptăm acestor măsuri. Să ne ducem viaţa şi să ne desfăşurăm activitatea asimilându-le şi făcând în aşa fel încât să ne afecteze cât mai puţin. Atitudinea noastră pozitivă contează foarte mult. Ne influenţează rezultatele şi este poate printre puţinele mijloace pe care le putem controla în acest sens (oricât pare de greu de crezut).
În regulă, suntem pozitivi şi ne folosim bună parte din energie pentru asta. Înţelegem că totul va fi bine. Totuşi sunt întrebări care ne preocupă şi îşi aşteaptă răspunsurile. Nu le are nimeni, ştim. Le vom căuta împreună. Ne întrebăm toţi, care este şi va fi impactul asupra cererii pieţei (locale/internaţionale) pentru serviciile şi produsele pe care le realizăm? Cum se va modifica lanţul de furnizori şi cum ne vom integra noi în el? Care va fi impactul asupra celor mai importante industrii ca cifră de afaceri în România? Cum ne va afecta pe noi? Care va fi impactul asupra forţei de muncă şi asupra veniturilor individuale? Care este paradigma după care ne vom (re)configura business-ul sau carierele pe termen mediu şi lung? Cum trebuie să fie dozat balansul între abordarea antreprenorială şi cea corporatistă a activităţii în noua conjunctură economică? Ce trebuie încurajat şi sprijinit? Flexibilitatea pare să fie importantă. Şi motivaţia. Dozarea eforturilor şi conservarea energiei. Dar şi suportul financiar. Cum se va implica statul pe termen scurt, dar şi mediu şi lung în sprijinirea industriei? Cum va sprijini UE iniţiativele individuale ale statelor membre? Cum reacţionează multele companii străine puternice localizate la noi – investitorii strategici! – la impulsurile date de criza COVID-19 în legătură cu diviziile locale? Cum vor/pot reacţiona companiile româneşti la noile condiţii economice? Diferenţele sunt, şi nu trebuie ocolite, trebuie doar înţelese corect şi luate în calcul.
Întoarcerea, cât mai rapid, la o viaţă „aproximativ normală”, în care normalul va fi totuşi redefinit (pentru nu ştim cât timp de acum încolo), este un deziderat unanim. Am înţeles de asemenea că trebuie să abandonăm vechiul normal pentru unul nou. Cum, când noul normal – structura lui profundă – nu s-a conturat încă? Cum vom înainta, fără să ne blocăm în faza de reconfigurare continuă a traseului? Ce indicii avem?
Nu pot vorbi în calitate de profesionist implicat direct în managementul proceselor productive ale unei companii. Nu am răspuns la întrebările de mai sus. Cine le are? Dar pot vorbi ca antreprenor român în contact direct cu mediul de afaceri din industrie în ultimii 20 de ani. Selectez câteva sugestii.
Ar ajuta: resetarea mindsetului şi a reflexelor de strict vânzători ale furnizorilor de tehnologie şi transformarea lor în agenţi de dezvoltare şi progres real/eficientizare a proceselor de fabricaţie pentru clienţii lor (noile tehnologii - prin cei care le propun - aduc progresul, dacă sunt exploatate toate avantajele lor), combinat cu asumarea unei implicări antreprenoriale reale în relaţia cu clienţii, apoi consecventa preocupare a acestora pentru inovaţia reală a afacerilor – pro sustenabilitate – nu doar ca o modalitate în obţinerea de finanţări, colaborarea reală - implicată win-win, perseverentă şi sistematică pe termen lung cu o congruenţă a obiectivelor părţilor producător-subfurnizori, încredere bazată pe etică organică şi profesionalism, totul consolidând solidaritatea locală. Sunt elemente ale unui bine comun. De care avem nevoie - aici!
În final, cât de mult avem încredere că o comunicare strânsă pe plan local şi naţional poate ajuta orientarea business-ului local din industrie în direcţia adaptării, dezvoltării, consolidării şi evoluţiei? Încrederea asta poate relansa ecosistemul şi economia!
Suntem preocupaţi? Înseamnă că trăim! Şi ne bucurăm pentru asta. Ne preocupă afacerile şi este bine. Ne dau bătaie de cap. Să ne bucurăm! În joc erau lucruri şi mai importante - sănătatea şi viaţa.Pentru binele comun, haideţi să vedem cum construim sentimentul unei comunităţi – de la distanţă, pentru început. Dar să ne apropiem, uşor, uşor!
