Sedentarismul seduce. Dar plafonarea pândeşte din zona de confort. Ajutată uneori de faptul că oamenii, natural, îmbătrânesc. Odată cu ei pot îmbătrâni şi firmele în care ei lucrează. Unii oameni îmbătrânesc mai repede, alţii mai lent, dar toţi o fac, până la urmă. Însă, pentru că unii au exerciţiul experimentării noului şi alţii nu, cei dintâi reuşesc, indiferent de vârstă, să se rupă din mrejele confortului de moment şi să se înscrie în mişcarea câştigătoare. Trăim într-o lume care se mişcă şi se modifică rapid. Mult mai rapid decât în trecut. Este o lume care nu aşteaptă decizia ta să te înscrii. Ea îşi vede accelerat de drum. Dacă întârzii prea mult, te lasă în urmă. Fără ca neapărat să te anunţe sau să îţi dai seama din primul moment de asta. Evaluările tale intermediare pot sta bine, o perioadă de timp. Dar, aşa cum ştim, mai important este cum arată cea finală. Pentru asta trebuie să rişti.
Că o adopţi devreme sau o neglijezi, schimbarea are costul ei. Pe care oricum îl plăteşti. Mai bine la timp, decât mai târziu - pentru că uneori preţul este prea mare.
În acest mediu brownian în care funcţionăm, o acţiune aparent nouă poate fi osificarea unui curent îmbătrânit, cum o idee cronologic ceva mai veche poate fi perpetuu nouă, mult timp de la lansarea ei, prin efectele benefice pe care le produce continuu. Asta poate pentru că este fundamentată de oameni oneşti cu ei şi cu ceilalţi, oameni conectaţi corect la mediu, ce simt nevoile adânci ale mediului din care fac parte şi se implică, cu toate riscurile, să producă schimbarea în bine şi pentru ceilalţi. Această abordare nu va fi de la început bine primită de toată lumea, pentru că răscoleşte inerţii adânci. Cele care fixează starea actuală şi ţin lucrurile pe loc. Astfel, vor fi iniţial puţini adepţi, cei mai dinamici, care acceptă mai uşor abandonarea zonei de confort. Dar aceştia sunt cei ce au viitor şi, mai ales, produc viitor şi pentru ceilalţi.
Suntem într-un astfel de moment în care lumea din jur se schimbă rapid şi cere acţiune şi implicare de la noi. România are nevoie de schimbare. Industria din România are nevoie de schimbare. Oamenii din industrie au nevoie de schimbare. Toţi o ştim şi o dorim. Dar ne implicăm? Aşteptăm cumva prea mult de la alţii? Sunt întrebări la care trebuie să răspundem singuri. Fiecare, în faţa oglinzii.
O altă întrebare care aşteaptă răspuns este cât te poţi opune unei schimbări inevitabile şi dacă nu este cumva mai bine să i te alături mai repede şi să o sprijini din toate puterile?
Noi continuăm pe drumul nostru şi îi aşteptăm alături de noi pe cei ce doresc să se implice. Cu cât suntem mai numeroşi, cu atât schimbarea este mai uşoară. Împreună viitorul este mai bun.
