Putem spune care sunt consecințele neintenționate ale ierarhiei intereselor noastre? Ne este greu să suportăm consecințele neintenționate (neintuite şi poate nedorite!) date de urmărirea strictă a ordinii intereselor noastre? De prioritatea celor individuale față de cele ale societății sau ale mediului profesional din care facem parte. De urmărirea celor imediate, față de cele pe termen lung. Firesc, celor imediate le vom aloca prima parte a zilei, şi vor fi întotdeauna primele în gândul şi acþiunile noastre. Este normal. Dar suntem apoi capabili sau, mai degrabă, ne interesează să mai analizăm efectele secundare ale acțiunilor noastre care decurg din respectarea acestei ordini?
Aşa se fac diferențe esențiale între oameni. Unii nu sunt interesați să facă această analiză sau sunt capabili în „mod natural” să o evite. Alții sunt preocupați de influența acțiunilor lor asupra mediului social şi profesional. Şi pot observa anumite consecințe neintenționate şi pot lua măsuri de remediere, de corecție, autocorecție eficientă şi la timp. Nu tardivă. Le pot include, cu toate eforturile necesare, intrinsec în acțiunile lor ulterioare.
Un exemplu de acțiune întârziată asupra unor consecințe neintenționate vedem chiar acum la nivel global. Ne preocupăm intens, aparent exagerat, de influența negativă a proceselor industriale asupra mediului natural înconjurător. Dar oare mediul social nu a fost şi el influențat în solidar? Societatea, statul sau politica, cum sunt influențate de marşul nostru individual şi de grup către obiectivele noastre?
Multe dintre obiective sunt nevoi primare, reale. Altele nu. Există nevoi organice şi nevoi educate. Multe dintre ele sunt împrumutate, induse de educația primită de la mediu, prin fricțiunea cotidiană cu mediul în care trăim. Apoi, prin acțiune individuală şi în aceeaşi direcție a mai multor indivizi, grupuri, se creează curente puternice („trenduri”) în societate, care o schimbă. Ele sunt evidențiate şi sprijinite de media, de formatori de opinie sau, mai nou, de influenceri. Cei tineri vin din urmă şi le observă şi se înscriu în ele, le urmează. Astfel se face un anumit tip de educație la nivelul societății. Acum, prin aportul canalelor social media, mai rapid ca niciodată. Prin acțiunea noastră influențăm comunități, pe cele profesionale în mod imediat.
Într-un exercițiu de introspecție, dacă ne-am privi pe noi, ce am putea spune? Ne este clară oare ierarhia intereselor noastre? Suntem conştienți de această ierarhie sau încă oscilăm? Ne sedăm cumva orgoliul cu urmărirea unor principii înalte şi, în realitate, acționăm după principii mai mărunte? Fără remuşcări. Fără analiză ulterioară. Cauționați imediat de grabă şi lipsa de răspundere directă.
Cred că adevărul este greu de observat şi este undeva pe la mijloc. Prin educație, seducția principiilor înalte ne animă sufletul şi ne înflăcărează în primul rând oratoria, ne polarizează exprimarea şi gesturile de vitrină. Generează mai mult experiențe şi exerciții de limbaj, decât schimbări fundamentale de comportament. Pentru că în realitate, gestionarea în plan existențial, imediat, a principiilor înalte şi a principiilor fundamentale în armonie cu interesele (nevoile) imediate este foarte dificilă. Cu atât mai mult într-o societate fără educație solidă în această direcție şi fără instituții puternice care să apere principiile fundamentale şi pe cei care doresc să le urmărească.
La nivel individual urmărirea unora dintre aceste principii riscă să te expună la persiflări sau chiar excluderi nedorite. Şi, indiferent de motiv, puțini suntem în stare să suportăm izolarea, marginalizarea şi rejectarea în societatea de astăzi. Paradoxal, se manifestă o formă de rejectare a diversității pe anumite criterii într-o societate care proclamă în ultimul timp diversitatea ca pe un stindard al ei. Se pare că sunt doar anumite culori de diversitate favorizate.
Dar restructurări de trenduri au loc continuu. Eu propun un curent nou, dar înscris într-unul global, de analiză a efectelor secundare ale acțiunilor proprii – consecințele neintenționate – şi de acționare în sensul remedierii celor negative nedorite, observate în primul rând asupra proximității noastre. Şi în special în proximitatea mediului nostru profesional. Ar putea fi un obiectiv nou pentru anul ce vine, care ar putea să ne ajute şi pe viitor. Dar sigur ne va ține departe, pe noi şi pe cei din proximitatea noastră, la care ținem, de măcar o parte din efectele nedorite ulterioare. Vom fi astfel în acelaşi timp 100% sincronizați la nivel internațional, înscriindu-ne în trendul global de revizuire a unor consecințe nedorite şi aliniați cu obiectivele noastre imediate şi pe termen lung. Preocuparea noastră principală trebuie să fie legată de proximitate. Aici este răspunderea noastră principală şi aici trebuie să se concentreze prioritar energia, acțiunea şi alocarea noastră principală de resurse. O masă critică cu această abordare, pe termen mediu va putea produce o schimbare importantă în industria de la noi şi ... în proximitatea ei.
Vă doresc Sărbători fericite şi împliniri în Noul An!
